Întreaga construcție a vechiului ansamblu monahal de la Bisericani degajă o atmosferă de echilibru și austeritate. Doar șirul de ocnițe aflat sub cornișă și eleganța turlei de deasupra naosului mai nuanțează suprafețele exterioare, altfel monotone.

Intrarea în biserica voievodală a Mănăstirii Bisericani se află pe latura de sud. Credincioșii și vizitatorii pătrund înăuntru printr-un portal de piatră sculptată, ce reproduce cunoscutul motiv al baghetelor încrucișate. Același motiv îl vom regăsi și la chenarul de piatră al celor două ferestre ale turnului-clopotniță de aici: una amplasată asimetric pe fațada sudică; cealaltă în axul peretelui de apus.Turnul-clopotniță de la Mănăstirea Bisericani este o construcție masivă, căreia i s-a mai redus din înălțime cu prilejul lucrărilor din anul 1786.

La exterior, șanurile laterale ale bisericii au formă dreptunghiulară, iar pe peretele sudic al lăcașului de rugăciune vom afla un cadran solar de piatră sau „ceas solar” ‒ cum mai este numit. Absida altarului, de formă pentagonală, are două ferestre mari care înlocuiesc obișnuita fereastră în ax.

Pronaosul, mai vechi decât restul bisericii

Pe latura de miazănoapte, unde alunecările de teren constituie un permanent pericol, s-a construit un zid de sprijin care acoperă absida nordică și tot corpul bisericii. Tot aici, până la colțul nord-vestic al incintei, au fost construite cinci contraforturi masive, două dintre ele sprijinind zidul dublu al bisericii.

Dacă exceptăm pronaosul adăugat în anul 1637, în interiorul bisericii voievodale de la Bisericani nu putem distinge decât o singură încăpere, divizată în trei nave, cu ajutorul a două arce transversale. Traversa mediană, ce include absidele laterale și dă spațiului o formă ovoidală, preia descărcarea sistemului de boltire cu arce suprapuse și pandantivi, deasupra căruia se înalță o turlă zveltă, în contradicție cu masivitatea restului construcției.

Acoperișul bisericii este realizat în trei ape și marchează, printr-o lucarnă oarbă, tainița. În naos regăsim o caracteristică proprie secolului al XVIII-lea: amplasarea a câte două ferestre pe fațadele de nord și de sud, iar în peretele vestic – a ușilor spre scările ce duc în turn și la tainița de sub acoperiș.

Ornamentație bogată și vivacitate cromatică

Biserica voievodală a Mănăstirii Bisericani nu are pictură interioară astăzi decât pe calotă și pe pandantivii bolților. În Paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului”  în dreapta intrării, există câteva fotografii care o prezintă așa cum arăta ea înainte de anii 1940. În acestea se poate observa că interiorul era frumos pictat, pictură care astăzi nu se mai vede, fiind acoperită de tencuială pe vremea comunismului.

În schimb, catapeteasma, realizată probabil cu prilejul lucrărilor din 1786, este de o rară frumusețe. Ornamentația bogată, de o vivacitate cromatică nemaiîntâlnită, contrastează cu sobrietatea icoanelor în stil neobizantin, zugrăvite pe fonduri mate, de o discreție care se impune de la sine. Între registrele cu icoane s-au scrutat benzi libere în care sunt pictate mănunchiuri miniaturale de trandafiri, după modelul desenelor populare.

În aceeași ambianță s-au realizat și ușile împărătești, remarcabile prin sculptura densă de arabesc a suprafețelor dinspre naos. Lucrate din scânduri mari de stejar, ușile diaconești sunt pe aceleași coordonate stilistice, însă decorația sculpturală este mai spațiată, întărind expresivitatea picturilor din zonele centrale.