Sus, sub acoperiş, de jur împrejur, pe un registru, sunt pictaţi Sfinţii Români, ocrotitorii ei. Sub aceștia, un brâu mărginit de două linii sângerii îmbrățișează edificiul. Vara, biserica se află în vârful unui buchet de trandafiri. De la baza platoului pe care este aşezat lăcaşul, se întind până jos triughiuri de astfel de flori roşii și galbene.

Trei rândunele mititele ţin sfat la uşa deschisă. După ce urci cele câteva trepte, te aşteaptă, reprezențați în mozaicuri de mărime naturală, Sfinţii Simeon şi Amfilohie de la Pângărați, învăluiţi în lumină. Deasupra uşii roșii-aurite, pelerinul poate citi pisania și privi stema Moldovei, dăltuită în piatră. Icoana Sfinţilor Români, ocrotiţi de Maica Domnului, realizată tot în mozaic e deasupra acestora.

În dreapta altarului odihnesc rămăşiţele pământeşti ale fostului stareţ, Părintele Arhimandrit Teofil Lefter, cel care n-a precupeţit nimic pentru ridicarea lăcașului la care a trudit împreună cu obştea aproape zece ani. Sfinţii Simeon şi Amfilohie l-au întărit prin rugăciunile şi purtarea lor de grijă.

Faţă în faţă cu intrarea în biserică, la vreo 20 de metri, pe acelaşi platou, e agheasmatarul sau altarul de vară, circular, semi-deschis, cu câteva coloane frumos sculptate în lemn. În jumătatea închisă a acestuia, sfinţii sunt pictaţi în mărime naturală pe un registru. Florile multicolore îl împodobesc.