Începutul ctitoriei este unul de legendă. Se spune că, în timpul invaziei tătarilor, Doamna Teodosia, soția lui Vasile Lupu, a fugit în pădure și a reușit să se salveze, ascunzându-se într-o scorbură de copac. Pe locul copacului, domnitorul a zidit apoi biserică din piatră.

De atunci, din 1638 și până în prezent, multe s-au petrecut. Biserica a fost arsă și dărâmată și, implicit, reconstruită și restaurată de mai multe ori. Timp de 150 de ani, lăcașul a fost inclusiv biserică de mir – revenind la statutul de mănăstire în 2001.

Aflată sub ocrotirea Sfinților Atanasie și Chiril, dar primind și hramul „Duminica Mironosițelor”, mănăstirea de maici se află, deopotrivă, într-un colț de Iași și într-un colț de rai. Biserica actuală este o construcție din zid gros, în formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor închis. Pictura este realizată în întregime în tehnica frescă. În pridvor, peretele dinspre pronaos are pictat tabloul cu Sinodul ecumenic din Alexandria, moment care-i aduce în atenție pe Sfinții Atanasie și Chiril. Sfântul Petru și Sfântul Pavel străjuiesc în pronaos, primul având în mâini cheile Raiului, iar al doilea – Evanghelia.

Mănăstirea Podgoria Copou cuprinde biserica, dar și terenuri și clădiri anexe. O importanță aparte o are cimitirul. Aici odihnesc, printre alții, profesori universitari și academicieni. Un nume cu o rezonanță deosebită este cel al lui Bogdan Sadoveanu – fiul lui Mihail Sadoveanu.

Maicile se roagă neîncetat, dar și muncesc. În mănăstirea din Copou funcționează ateliere de broderie, croitorie și pictură bisericească.