Mănăstirea Mihai Vodă datează de la începutul veacului al XV-lea, din vremea lui Mircea cel Bătrân. Găsită în ruină, mănăstirea a fost refăcută între anii 1558 și 1559 de jupâneasa Caplea din Stănești, mătușa boierilor Buzești, care a închinat-o Mănăstirii Simonos Petras din Sfântul Munte Athos.

În timpul domniei lui Petru Cercel (1583-1585), sfântul locaș a suferit grele pătimiri: călugării au fost izgoniți, iar jupâneasa Caplea, îngropată în biserică, a fost dezgropată și reînhumată la Mănăstirea Bolintin.

Mihai Viteazul – ctitorul

Între anii 1589 și 1591, în urma unei minuni săvârșite de Sfântul Ierarh Nicolae, care l-a izbăvit de la moarte pe domnitorul Mihai Viteazul, pe atunci mare ban al Craiovei, acesta zidește pe locul ruinelor vechii mănăstiri cea mai însemnată ctitorie a sa, care în timp îi va purta numele.

Evlavia domnitorului față de Sfântul Ierarh Nicolae a rămas neclintită întreaga viață. Pentru eforturile sale de apărare a creștinătății, arhiepiscopul de Bari i-a dăruit mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, astăzi păstrată la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, pe care Mihai Viteazul a așezat-o într-o raclă lucrată în aur.

La 21 august 1599, Mihai Viteazul a închinat ctitoria sa bucureșteană Mănăstirii Simonos Petras din Muntele Athos, reluând închinarea jupânesei Caplea. A înzestrat-o cu moșii și sate, a ridicat împrejurul ei incintă cu chilii pentru monahi și casă domnească pentru găzduirea ctitorilor și a împodobit biserica cu odoare de mare preț.

Unul dintre acestea este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Îndrumătoarea, care a fost primită în dar de monahii aghioriți, ca recunoștință față de donațiile primite din partea domnitorului. Icoana a fost pictată la jumătatea secolului al XVI-lea, fiind restaurată în anul 1666, conform inscripției de pe icoană, de monahul Ioan de la Rusicon.

Translatare și supraviețuire

De-a lungul veacului al XVII-lea, mănăstirea a beneficiat de danii însemnate din partea mai multor voievozi — între care Alexandru Vodă Iliaș, Alexandru Coconul și Antonie Vodă din Popești — care i-au asigurat dăinuirea și înflorirea. După incendiul din 1761, în anul 1775 s-a înălțat în incintă o nouă casă domnească, ce a servit drept reședință vremelnică domnitorilor Constantin Mavrocordat, Alexandru Constantin Moruzi, Alexandru Ipsilanti și Grigore al IV-lea Ghica.

După Unirea Principatelor Române, în 1864, rânduiala monahală a fost întreruptă brusc prin secularizarea averilor mănăstirești, sfântul locaș devenind sediul Arhivelor Statului. Ample restaurări s-au făcut în anul 1900 sub Dimitrie Onciul și între 1928-1935 sub arhitectul Emil I. Costescu, pictura fiind refăcută de Costin Petrescu.

În anul 1984, mănăstirea a fost propusă spre demolare. În urma memoriilor semnate de importanți intelectuali ai vremii s-a aprobat translatarea bisericii și a clopotniței, incinta fiind însă demolată. Operațiunea, de o complexitate inginerească remarcabilă, a fost coordonată de inginerul Eugeniu Iordăchescu.

După căderea regimului comunist, în anul 1994, biserica a fost redeschisă cultului ca biserică de mir și s-au realizat ample lucrări de restaurare.

Reactivarea mănăstirii

În data de 1 mai 2026, după mai bine de un veac și jumătate de la întreruperea viețuirii monahale survenite odată cu secularizarea averilor mănăstirești, Mănăstirea Mihai Vodă a fost reactivată oficial prin purtarea de grijă și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României. Restabilirea vetrei monahale a fost rânduită spre a marca împlinirea a 425 de ani de la moartea domnitorului ctitor, Mihai Viteazul, întâiul unificator al Țărilor Române, săvârșit din viață la Câmpia Turzii în august 1601. Acest act de restituire duhovnicească așază lăcașul în firescul vocației sale dintru început, încheind un parcurs istoric îndelung și adesea dramatic, prin reașezarea cinului călugăresc în ctitoria voievodală și prin redarea acesteia menirii pentru care a fost zidită, aceea de a fi loc de neîncetată rugăciune, pomenire și mărturie a credinței strămoșești în inima Bucureștilor.

Noua obște este formată din viețuitori cu experiență duhovnicească și legături statornice cu rânduielile athonite moștenite de sfântul locaș.

În incinta mănăstirii urmează să fie ridicat un nou ansamblu monahal destinat să cuprindă chilii pentru obște și spații de primire a pelerinilor. Acesta va prelua spiritul, stilul și elementele arhitectonice ale vechii incinte demolate, spre a reașeza sfântul locaș în cadrul cuvenit unui așezământ de viață călugărească din inima Bucureștilor.

Date de contact

📍Adresă: Str. Sapienței nr. 4, sector 5, 050134 București
📞Telefon: +4 0723 330 561
🌐Site: mihaivoda.ro
📧E-mail: mihai.voda.manastirea@gmail.com