Egiptul şi pustiul său deşertic au constituit, în primele secole creştine, patria unei adevărate republici monahale. Pentru început, fugiţi din calea persecuţiei păgâne, creştinii au găsit aici liniştea caracteristică vieţii contemplative, de împăcare cu Dumnezeu.

Aşa s-a întâmplat şi cu primul eremit sau sihastru al pustiului. Pavel din Teba Egiptului sau Tebeul s-a născut la începutul secolului al III-lea, într-o familie bogată. După moartea părinţilor, a fugit din faţa urii unui neam de-al său păgân, care voia să îl omoare, pentru a moşteni toată averea.

Tânărul Pavel s-a refugiat acolo unde nu putea să îl mai găsească nimeni, în deşertul Teba. Dacă, la început, acest loc i-a fost cetate de scăpare, mai apoi i-a devenit casă, pentru totdeauna. În 91 de ani – din cei 114 pe care i-a trăit – el a transformat pustiul în oraş al călugărilor sihaştri. Doar rugăciunea duminicală era comună, în rest, fiecare trăind în peştera sau coliba sa, având propria rânduială. După preluarea modelului sirian al vieţii de obşte, aici a fost înfiinţată o mănăstire ce până astăzi poartă numele Sfântului Pavel Tebeul.

Beduinii musulmani o numesc Deir Anba Bula şi au mare evlavie pentru acest aşezământ. În cursul istoriei, de nenumărate ori, mănăstirea a fost apărată de oamenii de credinţă islamică. Pentru că şi ei vin aici când li se îmbolnăvesc copiii, cămilele şi caii. Şi, nu pleacă niciodată nemângâiaţi.

Actualmente, mănăstirea aparţine Bisericii Copte, dar ea este un loc comun de rugăciune al ortodocşilor, al copţilor şi al musulmanilor. Mănăstirea Deir Anba Bula este căutată pentru frumuseţea celor trei biserici creştine care o alcătuiesc – cea mai veche fiind amenajată în peştera în care s-a nevoit Cuviosul Pavel Tebeul. Moaştele lui se află într-un mormânt de marmură în centrul bisericii mari, locul de unde curg valuri de minuni, indiferent de confesiune şi religie.