O biserică fără legendă, dar cu înscrierea celei mai zguduitoare încleştări este cea de la Mănăstirea Războieni din județul Neamţ. Cea mai preţioasă moştenire a acestui lăcaș este incontestabila istorie scrisă cu lacrimi de durere – istoria martirilor ei. Ridicată în smerenie, construcția nu este o catedrală care să impresioneze prin masivitate arhitecturală, ci este caracterizată de multă discreţie.

Ea n-a fost zidită ca titlu de glorie pentru ctitor, ci pentru veşnica pomenire în faţa tronului Preasfintei Treimi a celor căzuţi pe câmpul de luptă, a ostaşilor binecredincioşi creştini ai Moldovei.

Eroii rămân eroi indiferent de rezultatul jertfei lor

Orice acțiune întru apărarea țării și a credinței era binecuvântată de Dumnezeu și demnă de amintit generațiilor viitoare. Hotărârea lui Ștefan cel Mare și Sfânt de a evoca printr-o nouă ctitorie evenimentele din vara anului 1476 pune în lumină un anumit principiu al voievodului, conform căruia eroii rămân eroi indiferent de rezultatul jertfei lor.

Fapt fără precedent, biserica de la Războieni nu s-a construit pentru a consemna o nouă biruință a Sfântului Ștefan și a țării, oștenii moldoveni fiind nevoiți să se retragă de pe câmpul de luptă, după o lungă și eroică rezistență în fața otomanilor, ce dețineau o copleșitoare superioritate numerică. Scopul strategic de întârziere a înaintării dușmanilor și de micșorare a forțelor invadatoare fusese totuși atins.

Menirea bisericii de la Războieni

Biserica şi aşezarea mănăstirească de la Războieni nu au fost menite pentru a fi „bolniţă”, „spital”, „infirmerie” sau „azil” al celor care în luptă au rămas cu schilodirea trupului lor şi în neputinţa de a se ajuta singuri. Biserica a avut şi are menirea de a pomeni peste secole numele celor ale căror oseminte odihnesc sub temelia ei şi a momentului 1496, când acest lăcaş de rugăciune a fost ridicat şi sfinţit cu lacrimi de durere nemângâiată.

Inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Neamț în anul 2004, Mănăstirea Războieni figurează cu patru obiective: Biserica „Sfinții Voievozi”, datând din secolul al XV-lea, turnul-clopotniță, construit în anul 1862, stăreția, ridicată în secolul al XX-lea și chiliile, care datează din secolele XIX-XX. Deși este monument istoric de gradul 0, ea încă întâmpină dificultăți în ceea ce privește accesarea de fonduri pentru reabilitarea ei sau a turnului-clopotniță, aflat într-o stare avansată de degradare.