Mănăstirea Strâmbu-Găiseni

 

La o distanţă de numai 31 de kilometri de Bucureşti, în apropierea vechiului drum ce lega Târgovişte de Dunăre, se află vechiul schit Strâmbul, cunoscut astăzi ca Mănăstirea Găiseni după numele satului învecinat.

În pofida aspectului actual al bisericii şi a ruinării fostelor anexe ale mănăstirii, Găisenii constituie încă un moment semnificativ atât pentru contextul istoric şi artistic al epocii sale, cât şi pentru evoluţia în timp a aşezămintelor monastice din sudul Munteniei, zona cea mai expusă faţă de expediţiile militare otomane.

Întemeierea aşezământului

Schitul Strâmbu-Găiseni a fost înfiinţat în secolul al XVI-lea, ctitorie a unuia dintre cei mai importanţi dregători ai lui Neagoe Basarab, Vornicul Drăghici Vintilescu din Floreşti.

Schitul Strâmbu-Găiseni este amintit pentru întâia oară într-un document din 3 aprilie 1526, prin care Radu de la Afumaţi dăruia mănăstirilor Glavacioc, Bolintin, Nucet şi Muşeteşti partea domnească din Balta Doamnei. Într-un document din 1605, emis la Târgovişte de Radu Şerban, se vorbeşte despre Schitul Strâmbu şi despre ctitorul său, fost mare vornic, care a fost îngropat cu soţia, fiii săi şi tot neamul în Sfânta Mănăstire Strâmbu.

Anuarul Episcopiei Bucureştilor pe anul 1909 consemnează mărirea bisericii schitului la 1662, de către monahii Antonie şi Isaiia, fără a menţiona şi sursa informaţiei, posibil o condică a mănăstirii.

În 1752, Grigorie al II-lea Ghica a închinat Mănăstirea Găiseni, alături de altele, mănăstirii şi spitalului „Sfântul Pantelimon”, fondate de domn la 1732. Această închinare va avea efecte grave pentru starea mănăstirii.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, un călător englez care poposise pentru o noapte la Găiseni, mergând de la Giurgiu la Bucureşti, consemna la 1794 că a găsit „o biată mănăstire întreţinută de trei călugări, un stareţ şi doi servitori, ale cărei venituri întreţineau un spital din Bucureşti”.

Eforia Spitalelor şi stareţul Iosif Naniescu

Abia după înfiinţarea Eforiei Spitalelor, patronajul acesteia avea să salveze de două ori monumentul de la ruină. Raportul Eforiei Spitalelor pentru perioada 1833-1843 consemnează reparaţii la biserică, la corpul chiliilor şi la clopotniţă, în urma cutremurului de la 1830.

În octombrie 1857, protosinghelul Iosif Naniescu a primit ascultarea de egumen al Mănăstirii Găiseni, care ținea de Eforia Spitalelor Civile din București. Catagrafia bisericii făcută la 1857, odată cu instalarea egumenului Iosif Naniescu, enumeră cu lux de amănunte dispunerea mobilierului celor 11 odăi ale mănăstirii, situate în incintă, de-a lungul zidurilor. În noiembrie 1863, a fost numit egumen al Mănăstirii Sărindar din București, părăsind astfel Găisenii.

Odată cu secularizarea averilor mănăstireşti, aşezământul monahal de la Găiseni intră în decădere, biserica schitului devenind biserică de mir, iar cu vremea, o ruină îngropată în gunoaie şi năpădită de buruieni. Noi intervenţii capitale la chilii, clopotniţă şi biserică vor avea loc abia la 1894, tot cu cheltuiala Eforiei Spitalelor.

Reactivarea mănăstirii

Astăzi, acest aşezământ monahal este reactivat, aparţinând, canonic şi administrativ, de Episcopia Giurgiului. Încă din luna februarie a anului 2010, monahia Cecilia Moldoveanu, numită egumenă, se îngrijeşte de reînflorirea vieţuiri monahale în acest loc.

Lucrările de restaurare ale Ansamblului Schitului Strâmbu sunt în derulare, însă fondurile primite sunt minime, uneori inexistente. Ceea ce se remarcă îndeosebi este absenţa chiliilor. Acesta este un alt factor care îngreunează desfăşurarea, în condiţii optime, a tuturor lucrărilor ce se impun în vederea organizării vieţii monahale.

Date de contact:

Adresă: Mănăstirea Strâmbu, Sat Gaiseni, Comuna Gaiseni, Judeţul Giurgiu, Cod 087085

Telefon: (+4) 0749 141 101; (+4) 0731 731 450

De la același autor

Ultimele din categorie