Femeie părăsită de bărbat, care prin aceasta ţi-a răpit farmecul, scopul vieţii tale, viaţa însăşi! Ai devenit văduvă de vie; soţul tău, după puţine zile de bucurie, ţi-a otrăvit viaţa cu răceala sa, ca să nu zic cu necredincioşia sa. Ca pe o floare gingaşă te-a rupt din pământul natal ca să te arunce în drum, sub razele dogoritoare ale soarelui. Mare este nefericirea ta. Domnul în­suşi a luat-o ca pildă de necaz mare (v. Isaia 54, 6 şi următoarele), însă şi pentru tine e mângâiere în însăşi nefericirea ta. Ai rămas lipsită de fericirea de a fi iubită, însă ţi-a rămas dreptul de a iubi, de a iubi cea dintâi, de a iubi totdeauna. Mergi pe urmele lui Hristos: nici El n-a fost recunoscut, şi faţă de El oamenii au fost reci şi nerecunoscători. Continuă să fii ajutor al celui ce te jigneşte. Bea fără cârtire paharul pe care ţi-l întinde zilnic mâ­na lui crudă. Pentru nerecunoştinţa lui, plăteşte-i cu îndoită dragoste, cu îndoit devotament, cu în­doite sacrificii. Taci, smereşte-te... inima lui îţi va fi înapoiată, va fi cucerită de dragostea ta!

Să presupunem însă că va rămâne până la ca­păt nedrept cu tine: rabdă şi tu până la capăt, avându-L în faţa ochilor pe Hristos Cel Răstig­nit. În răbdare este izvorul mântuirii tale. Împlineşte-ţi menirea până la capăt. Nădăjduieşte în Domnul, pe Care îl iubeşti, Care te iubeşte, aşa încât, purtând crucea Lui, să învii împreună cu El întru slavă! (Protoiereul Dimitrie Sokolov)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 168-169)