Ce este de făcut dacă adulterul s-a întâmplat, dar cel puţin una dintre părţi doreşte împăcarea şi refacerea familiei?

Să examinăm cazul când soţul are o amantă şi nu vrea să se întoarcă la familia sa ori trăieşte, cum se spune, în două case deodată. Soţia îl iubeşte, nu vrea să divorţeze, ci încearcă să ierte și să salveze familia. În această situaţie, femeile săvârşesc una din următoarele greşeli:

1. Sunt gata să facă orice ca să-şi aducă înapoi soţul care-şi face de cap. Soţiile acestea par a spune: „Fă ce vrei, dar să nu mă părăseşti!” Ele încep să se înjosească şi îşi pierd demnitatea.

2. Unele femei vor să-şi aducă înapoi soţul, însă nu pot să-l ierte, în sufletul lor domnesc gelozia, mânia şi ciuda, dacă soţul se întoarce totuşi la familie, este tras mereu la răspundere, i se aminteşte şi i se reproşează mereu adulterul.

Ambele abordări de mai sus sunt greşite, deşi, bineînţeles, acest comportament al unor femei ajunse într-o situaţie foarte grea este explicabil. În primul caz, soţia nu îşi poate imagina cum o să trăiască ea fără soţ, şi câteodată atitudinea ei nu este atât rezultatul dragostei, cât cel al fricii de a pierde tot ce a fost până atunci; ea vrea ca soţul să se întoarcă şi totul să fie ca înainte, adică aşa cum a fost înainte ca el să o înşele.

De fapt, lucrul acesta e imposibil. Nu poţi să dai viaţa înapoi aşa cum dai un film. După adulter nu poţi trăi la fel ca înainte de adulter. Şi problema nu este doar că nu reuşeşti să ierţi trădarea. Creştinul poate ierta orice; pur şi simplu va trebui ca soţii să se schimbe radical pe ei înşişi şi să îşi schimbe radical relaţia, să înceapă de la zero, să înveţe să se iubească iarăşi unul pe celălalt, ca să nu repete greşelile ce au dus la divorţ. Iar acesta nu este un lucru chiar atât de simplu.

Atunci când femeia se înjoseşte ca să-l aducă înapoi pe soţul care a înşelat-o, rezultatul este contrar celui aşteptat. În primul rând, îşi pierde orice atracţie pentru bărbat; în al doilea rând, îl provoacă s-o înşele iarăşi, căci dacă i se permite orice numai să nu plece o să şi facă tot ce vrea.

Fie că bărbatul se întoarce, fie că nu se întoarce, femeia trebuie să-şi păstreze demnitatea; dacă ea singură nu se respectă, n-o s-o respecte nimeni.

Situaţia când soţia vrea cu disperare să-şi aducă înapoi soţul şi este gata să folosească orice mijloace în acest scop este foarte tipică. Nu degeaba se bucură de atâta popularitate „prestările de servicii” oculte de tot felul: „descânt”, „aduc înapoi bărbatul” şi aşa mai departe. Am avut în repetate rânduri ocazia să stau de vorbă cu femei care au trecut printr-un divorţ sau prin separarea de soţ. De regulă, ele au o trăsătură comună: nu pot trăi în prezent. Toate amintirile, toate gândurile lor au rămas în timpul când în familia lor încă nu avuseseră loc adulterul şi despărţirea. Ele vor cu patimă să aducă înapoi timpul acela, însă, din păcate, au o idee foarte tulbure despre felul cum vor trăi cu soţul care le-a înşelat. Dacă le va fi mai uşor sau nu când soţul se va întoarce, nu se ştie, dar limpede este un singur lucru: trebuie să trăim nu în trecut, ci în prezent, să ştim să ne bucurăm de fiecare zi, de fiecare minut şi de darurile pe care ni le dă Dumnezeu. Omul care priveşte viitorul cu credinţă şi bucurie este plăcut atât pentru sine însuşi, cât şi pentru cei din jur. Indiferent dacă vreţi să vă aduceţi soţul înapoi sau nu, trebuie să vă depăşiţi amărăciunea şi să fiţi fericită, pe cât este cu putinţă.

Acelaşi lucru li se poate spune şi femeilor care sunt foarte înciudate pe soţ şi îi fac reproşuri la nesfârşit, dar totodată doresc ca el să se întoarcă. Este greu de crezut că se va întoarce la o soţie deprimată şi mânioasă; foarte mulţi bărbaţi pleacă la amante tocmai ca să scape de veşnica nemulţumire, cicăleală şi proastă dispoziţie a nevestelor. Dacă aţi avut vreodată de-a face cu un om aflat într-o stare de tristeţe şi melancolie, ştiţi cât de apăsătoare este această stare. La început vrei să-i aduci respectivului mângâiere, dar după un timp devine insuportabil să mai stai alături de el. Dimpotrivă, cu omul optimist, binevoitor, este foarte uşor şi plăcut să ai de-a face. Desigur, se înţelege că pentru un om care a trecut prin şocul unei asemenea trădări din partea jumătăţii sale este foarte greu să se bucure de viaţă, dar altă cale nu-i – altminteri vă veţi cufunda tot mai mult în mâhnire și în depresie.

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, Editura Sophia, București, 2013, p. 161-163)

Vă mai recomndăm și: Mi-am înșelat soția, dar vreau să ne împăcăm. Cum să procedez?