Să cunoaşteţi rădăcina mâniei şi a furiei: este mândria. Scoateţi-o prin smerenia, cea opusă ei, cu ajutorul lui Dumnezeu, Care caută la cei smeriţi.

Vă tulburaţi şi în suflet fierbeţi de mânie împotriva tuturor. Aceasta se întâmplă din pricina iubirii de sine şi a slavei deşarte. Străduiţi-vă întotdeauna să vă socotiţi înaintea Domnului mai răi şi mai păcătoşi decât toţi oamenii din lume şi rugaţi-vă în acelaşi timp: „Doamne, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii”, referindu-vă şi la voi, şi la cei pe care vă mâniaţi.

Nimeni nu trebuie să-şi justifice arţagul prin vreo boală - aceasta vine din mândrie. Iar mânia omului - după cuvântul Sfântului Apostol Iacov – „nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1: 20). Ca să nu vă lăsaţi în voia arţagului şi a mâniei, nu trebuie să vă pripiţi.

Dacă simţi că te-a cuprins mânia, păstrează tăcerea şi nu spune nimic până când, prin rugăciunea neîncetată şi prin mustrarea de sine, inima ta nu se va liniști.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 37-38)