Tu contempli icoana Mântuitorului şi vezi că El te priveşte cu ochii plini de lumină. Această privire este imaginea privirii pe care el o revarsă în chip real asupra ta, cu ochii Săi mai strălucitori decât soarele. El, Care vede fiecăruia gândurile, aude îngrijorările şi suspinurile inimii tale.

Icoana este o imagine; ea reprezintă prin trăsături şi simboluri ceea ce nu poate fi reprezentat, nu poate fi simbolizat, ceea ce nu poate fi înţeles decât numai prin credinţă. Crede, prin urmare, că Domnul veghează tot timpul asupra ta, că El vede pe fiecare cu gândurile sale, cu suferinţele sale, cu dorinţele sale, în toate împrejurările, ca în palma unei mâini.

„Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei” (Isaia 49, 16). Câtă mângâiere, câtă promisiune de viaţă în aceste cuvinte ale lui Dumnezeu cel Atotputernic şi grabnic spre ajutor! Prin urmare, roagă-te în faţa icoanei Mântuitorului ca şi cum te-ai găsi în faţa Lui. Prietenul oamenilor este prezent în ea prin harul Său, ochii pictaţi pe icoane te privesc într-adevăr: „Ochii Domnului sunt pretutindeni” (Pilde 15, 3); urechile reprezentate pe icoane te ascultă cu adevărat. Aminteşte-ţi că aceşti ochi sunt ochii lui Dumnezeu şi aceste urechi sunt urechile lui Dumnezeu pretutindeni prezent.

(Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea întru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 36-37.)