Revoluția din decembrie 1989 a reprezentat un moment de cotitură pentru noi, românii, deoarece atunci au început multe schimbări, în toate domeniile. Cred că învățământul a fost cel mai expus, din acest punct de vedere, întrucât toți miniștrii educației au venit cu idei inovatoare puse în practică imediat.

Îmi aduc aminte, spre exemplu, de manualele școlare din copilărie, folosite la limbile străine. Predau de peste douăzeci de ani germană și, comparând manualele de atunci cu cele de acum, constat că erau foarte bine alcătuite. Nu aveau multe fotografii, dar aveau exerciții foarte bine alese atât pentru partea de literatură, cât și pentru cea de gramatică. Profesorul avea posibilitatea să aleagă anumite exerciții pe care le considera potrivite, conform programei și nivelului de cunoștințe ale diferitelor clase de elevi. 

Studiul unei limbi străine începea în clasa a V-a, cea de-a doua limbă era studiată din clasa a VI-a, dar manualele erau atât de bine lucrate încât nu era nicio diferență în privința noțiunilor acumulate. 

Până la finalul liceului, titanii literaturii universale erau studiați în limba în care aceștia și-au scris operele, întrucât manualele conțineau astfel de fragmente și o scurtă prezentare a autorului. 

Manualele actuale sunt lipsite de informații de acest fel, sunt pline de fotografii care să-i atragă pe copii, dar sunt prea sărace în exerciții de consolidare. În plus, există situații în care aceste manuale lipsesc din școală și atunci părinții, pe cheltuiala proprie, sunt nevoiți să le achiziționeze, pe lângă caietele de activități sau culegeri. Uneori, mai apare o problemă: avem manuale digitale, dar nu le putem folosi cum trebuie, pentru că nu toate clasele sunt dotate cu laptopuri, videoproiectoare ori alte dispozitive care să poată reda conținutul acestora. Pe lângă asta, textele din manualele de acum conțin referiri la situații și probleme de actualitate, ceea ce este binevenit, dar, în viziunea mea, sunt lipsite de fond, îmbrăcate într-o formă atractivă și facilă și cam atât. 

Învățând după asemenea manuale, elevilor nu le este stimulată imaginația suficient, nici cultura generală și curiozitatea de a ști mai multe lucruri despre o anumită țară, despre cultura, civilizația și obiceiurile acesteia. Ar fi bine să se acorde o atenție mai mare în procesul de concepere a manualelor, să se aloce mai mult timp de analiză și selecție a textelor, astfel încât să se împletească cele noi cu cele care și-au arătat eficiența în timp.

Ne străduim prea mult să îi imităm pe alții, implementăm idei noi fără să le analizăm suficient și dăm la o parte prea ușor ceea ce a funcționat până acum, doar pentru că ni se pare învechit. Să nu ne grăbim să modernizăm totul și să învățăm din greșelile altora. A se vedea cazul Suediei, unde multe școli au decis să renunțe la folosirea tabletelor și a calculatoarelor la ore și să se întoarcă la scrisul de mână. Nu tot ce este vechi e nefuncțional.

În concluzie, susțin să avem o abordare rațională și echilibrată în adaptarea la schimbările tehnologice în ceea ce privește manualele școlare, menținând valorile și scopul pentru care sunt concepute.