Maica Domnului este de un trup, de un sânge și de un duh cu Mântuitorul, ca Maică a Sa. Prin dar dumnezeiesc a dobândit vrednicia neasemuită de a deveni Maica lui Dumnezeu. Însăși, dându-I trup preacurat și întru-tot-sfânt, alăptându-L, purtându-L în brațe, îmbrăcându-L, veghindu-I în tot chipul copilăria și adolescența, sărutându-L de nenumărate ori, mângâindu-L. Doamne, putea-va cineva oare să descrie măreția Fecioarei Născătoarei de Dumnezeu? „Nici un grai nu este în stare a te lăuda după vrednicie; mintea se cutremură de uimire, cinstindu-Te pe Tine, Născătoare de Dumnezeu” (Irmos). Într-un gând și cu inimă curată să o chemăm.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, 2005, p. 231)