Anul 2007, o inimă palpitând de bucurie…

Pentru prima dată, am plecat și eu într-un pelerinaj la Sfânta Parascheva împreună cu bunica și unchiul meu. După un drum destul de anevoios cu trenul, am ajuns și noi în cetatea Iașului. 

Era atât de multă lume la pelerinaj, și atâta emoție… Venind din inima Olteniei, nu ne-am gândit ce frig va fi, și cât de mult vom sta la rând pentru a ajunge la moaștele Sfintei. Îmi aduc aminte și acum cum plângeam și mă rugam Sfintei să mă încălzească. Mi-am dat pantofii jos și i-am înlocuit cu trei perechi de șosete flaușate luate de la tarabele de pe lângă stradă.

În anul 2006 am intrat la Facultatea de Medicină, dar la taxă. Gândul meu, când am plecat spre Iași, a fost să-i cer Sfintei să reușesc să trec la buget în anul următor, ca să nu mai pun atâta povară pe umerii părinților, având în vedere că tata făcuse credit la bancă. Stând la rând, ore în șir (mai mult de 12 ore), ne pomenim că vine unchiul și zice: „Hai, gata, plecăm acasă”.

Am început să plângem și să-i spunem unchiului că în 20 min urma să ajungem și noi la racla Sfintei. După multe rugăminți, tot nu am reușit să-l convingem să ne mai aștepte. Pur și simplu, am crezut că mi se taie picioarele… În capul meu se auzea doar: „Mergem acasă!” Am plâns, am plâns mult și am rugat-o pe Sfânta din depărtare să mă ajute ca în anul următor să intru la buget. Nu am avut ce să facem, a trebuit să renunțăm și să plecăm, nu aveam bani suficienți pentru a ne întoarce singure. 

Am învățat mult tot anul, și m-am gândit adesea la Sfânta Parascheva. La final de an de facultate, după ce s-au dat ultimele restanțe, ce aflu? S-au retras 10 colegi, și așa am ajuns să mă văd pe lista celor admiși la buget.

Ce mare bucurie! Sfânta Parascheva mi-a ascultat rugăciunea chiar și din depărtare, deși nu am mai ajuns să mă ating de sfintele ei moaște. Sfinții ne ajută dacă ne rugăm cu credință de oriunde, dar când facem și o mică „jertfă”, cu atât mai mult! Îți mulțumesc, Sfântă Parascheva!

Mare-i Dumnezeu, întru Sfinții Săi! 

Mihaela, Craiova