Mărturie în autobuz: „Sfânta Parascheva mi-a scăpat fata de la moarte”
Atunci doar m-am minunat de această minune, dar apoi am realizat că, în acel autobuz plin cu călători, mulți dintre ei au auzit clar povestea mamei, căci a vorbit cu voce tare. Mi-a fost și mie de întărire a credinței în dragostea și grabnicul ajutor al Sfintei Parascheva. Și întâlnirea cu această femeie a fost – cred asta – tot un dar al Sfintei Parascheva, și pentru mine, și pentru cei care au auzit povestirea minunată.
În anul 2012, eram la Iași să îl vizitez pe tatăl meu. Am plecat în oraș cu gândul să merg la Mitropolie, să mă închin și să mă rog Maicii Domnului și Sfintei Parascheva. Pe stradă, lângă stația de autobuz, la ieșirea dintr-un gang de la blocurile de locuințe, stătea o bătrânică slăbuță, mică de statură, încovoiată de ani, îmbrăcată în negru și cu o broboadă neagră pe cap, care avea de vânzare trei buchețele de busuioc. M-am oprit, gândind să iau un buchețel să duc la Racla Sfintei Parascheva. Le dădea cu 1 leu buchețelul, era proaspăt busuiocul și împrăștia un miros foarte frumos. Am cerut un buchețel. Ea mi-a spus: „Luați-le și pe astea două”. Eu, gândind că poate mai vrea careva să cumpere, nu am luat decât un buchețel.
Așteptam autobuzul. Bătrânica rămăsese în spatele meu, la vreo 4 metri, cu cele două buchete de busuioc proaspăt de vânzare. Așteptând autobuzul, lângă mine au sosit chiar atunci două femei care se întorceau de la muncă. Imediat, una dintre ele a simțit mirosul busuiocului și mi-a spus: „Ce frumos miroase! De unde l-ați primit?” (nu m-a întrebat „de unde l-ați luat...”). Eu am spus: „L-am cumpărat de la mătușica de acolo, mă duc la Sfânta Parascheva și vreau să îi duc busuiocul. Dar mai avea două buchețele de busuioc de vânzare”... și m-am întors să le arăt mătușica cu busuiocul. Am rămas înlemnită, căci mătușica dispăruse în doar 3 minute după ce luasem buchetul de busuioc. M-am uitat în stânga, apoi în dreapta; se vedea trotuarul pe distanță mare și în stânga, și în dreapta... nu mai era mătușica nicăieri și era imposibil să fi plecat în cele trei minute, în fugă sau în pas iute, pe distanțe mari pe trotuar, după statura și vârsta ei. Iar am rămas fără grai... Poate fusese chiar Sfânta Parascheva...
Cu părere de rău că nu cumpărasem și celelalte două buchețele după sfatul mătușii și vrând să aibă și cele două femei măcar câte un fir de busuioc, am desfăcut ața cu care erau legate firele de busuioc și le-am dat câte un fir la fiecare, iar mie mi-a rămas unul. A sosit autobuzul și am urcat toate trei. Stăteam în picioare, autobuzul era plin de oameni. Atunci, femeia care m-a întrebat de busuioc mi-a spus: „Știți, eu am o datorie mare la Sfânta Parascheva, pe care nu am împlinit-o. Mi-a scăpat fata adolescentă de la moarte. Preoții de la Mitropolie ne-au spus că dacă ne va ajuta Sfânta Parascheva și ne va împlini rugăciunile, să venim și să le spunem sau să le scriem și să le aducem la Mitropolie, să fie ca mărturisire vie a marelui ajutor pe care Sfânta Parascheva îl dă oamenilor prin minunile ei. Și se vor aduna și se vor tipări cărți din care oamenii se vor hrăni și vor căpăta încredere în mila și ajutorul real al lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei Parascheva și a sfinților”.
Apoi, tot în autobuz, a povestit minunea. Fata ei era foarte bolnavă de mult timp, era în spital și nu i se găsea cauza, iar tratamentele nu ajutau. Și a spus că, într-o zi, în drum spre serviciu, a intrat la Mitropolie. Începuse Liturghia. La raclă nu erau atunci pelerini și s-a așezat în genunchi, cu capul sprijinit de raclă, și se ruga și plângea. La un moment dat, preotul a început să citească Evanghelia cu femeia cananeeancă.
Și a spus că, atunci când preotul a citit pasajul: „Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor...”, „Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela”... în acel moment, ea, mama fetei bolnave, a simțit cum un foc a ieșit din racla Sfintei Parascheva și a intrat în inima ei, cu mesajul nespus, dar perceput clar, că „Fata este bine!”. A mers la fiica ei imediat și adevărat era că fata se vindecase atunci. Și a fost bine. Ce povestea mama fetei se petrecuse cu câțiva ani în urmă. Și mi-a spus cu părere de rău: „Și nu am fost încă să povestesc la preoți”. Atunci doar m-am minunat de această minune, dar apoi am realizat că, în acel autobuz plin cu călători, mulți dintre ei au auzit clar povestea mamei, căci a vorbit cu voce tare. Mi-a fost și mie de întărire a credinței în dragostea și grabnicul ajutor al Sfintei Parascheva. Și întâlnirea cu această femeie a fost, cred asta, tot un dar al Sfintei Parascheva, și pentru mine, și pentru cei care au auzit povestirea minunată. Nu știu dacă mama fetei a fost apoi să mărturisească marea minune. Nădăjduiesc că a fost. Dar nu am avut tihnă să nu vă scriu măcar acum, să fie consemnată și cunoscută, cu mare mulțumire către Sfânta Parascheva, care și pe mine m-a ajutat. De povestit, am povestit-o multor oameni.
Și încă nu știu cine o fi fost acea „mătușică” cu cele trei buchețele de busuioc care într-o clipită a dispărut după ce nu i-am ascultat sfatul: „Luați-le și pe astea două!”... neascultarea mea. Dar toate au un rost. Slavă lui Dumnezeu!
(mărturie trimisă pe adresa redacției de către Ioana Arhire)
„Copilul tău va fi o legumă...” – diagnostic schimbat prin ajutorul și mijlocirea Sfintei Parascheva
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro