Icoana Maicii Domnului „Stareţa” (Gherontissa) este așezată în katholikonul Mănăstirii Pantocrator, pe coloana stângă a naosului central, într-un proschinitar de marmură, lucrat cu măiestrie. În istoria mănăstirii este menționată o minune a Maicii Domnului din vremea năvălirilor piraţilor turci.

Într-una dintre incursiunile lor, turcii au jefuit şi Sfânta Mănăstire Pantocrator, iar între bunurile pe care ei le-au furat a fost şi icoana „Stareţei”. Unul dintre ei a dorit să ia argintul acoperământului şi să folosească lemnul icoanei ca să-şi aprindă luleaua, în felul acesta batjocorindu-o. Însă, când a încercat să o spargă, lovind-o, au ieşit din ea flăcări şi fum, din cauza cărora nu doar că s-a speriat, dar şi-a pierdut şi vederea. Cei ce erau împreună cu el, de teamă, au aruncat imediat icoana într-o fântână – care se află până astăzi între grădinile şi debarcaderul Mănăstirii – şi au fugit.

Părinţii Mănăstirii, ascunși de frică, nu au aflat nimic din cele petrecute. Cu vremea, fântâna s-a umplut de pietriş şi nimeni nu bănuia unde se afla icoana.

După aproape 80 de ani, barbarul ce furase icoana Maicii Domnului își simțea sfârșitul aproape și suferea mult. De aceea, cu regret pentru fapta sa, cerea odihnă sufletească. Cu limbă de moarte a poruncit rudelor sale ca neapărat să îndrepte nesocotinţa sa, fie şi după moartea sa. Plinind porunca, rudele turcului au venit la Mănăstirea Pantocrator şi, după ce au făcut cunoscute cele întâmplate părinţilor, au localizat fântâna. Când au curăţat-o, au văzut cu o mare surprindere că icoana se afla acolo, stând drept până la genunchi în apă, ca şi când era un om viu, fără să fi fost aplecată la dreapta sau la stânga spre zidurile fântânii. Însă, cel mai minunat lucru a fost că în faţa icoanei se afla o candelă care era nestinsă după atâția ani.

După toate acestea, monahii au luat icoana cu cinste şi rugăciuni şi au aşezat-o cu fast în katholikonul Mănăstirii, unde se află până în zilele noastre. Din această fântână pelerinii pot lua apă sfinţită, ca binecuvântare.