Am avut o sarcină foarte dificilă. Patru luni şi jumătate nu am mâncat nimic şi nu am băut nici apă, o sarcină foarte toxică. Mergeam mereu la spital pentru perfuzii, când nu mai suportam. Slăbisem zece kilograme. Vomitam numai spumă. Am primit cărticica cu minunile Sfântului Nectarie de la o prietenă. Mă rugam mereu la Sfântul Nectarie şi la Maica Domnului să mă ajute să trec peste această încercare dificilă şi totul să fie bine cu sarcina. (Mai pierdusem două sarcini şi eram îngrozită la gândul că ar putea păţi ceva copilaşul).

Într-o zi mi-a căzut, fără să îmi dau seama, căpăcelul de la perfuzie. Îmi era foarte, foarte rău; am început să nu îmi mai simt picioarele, apoi mâinile, am crezut că mor. Parcă toată viaţa se scurgea din mine. M-am rugat la Sfântul Nectarie să mă ia mai repede în cazul în care asta trebuie să facă, sau să facă o minune şi să mă salveze. Abia ce am terminat de gândit asta, a apărut o asistentă, s-a uitat la mine, s-a uitat repede la perfuzie, a căutat căpăcelul şi imediat ce l-a pus la branulă, am început să mă simt mai bine.

Tot în spital, am adormit cu cartea sfântului în braţe... şi am visat într-o noapte că din icoana Maicii Domnului şi a Sfântului Nectarie aceştia îmi vorbesc şi îmi spun: „Stai liniştită, că totul va fi bine”.

Când sarcina a ajuns la şase luni, mi s-a spus că ar avea malformaţii, că ar trebui să avortez, că anumiţi parametri nu sunt în limitele normale.

Datorită viziunii pe care am avut-o, nu am vrut să renunţ... ştiam că totul va fi bine, deja copilaşul mişca, nu aş fi putut să avortez.... nu după două sarcini pierdute... a treia oară nu aş fi rezistat. Am mers la Mănăstirea Radu Vodă şi m-am rugat Sfântului Nectarie şi Maicii Domnului. Un preot de acolo m-a sfătuit să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc în fiecare săptămână, până la împlinirea sorocului şi să nu îmi pierd speranţa pentru că ştiinţa doctorilor nu este mai presus de puterea lui Dumnezeu. La următoarea ecografie, nu numai că parametrii erau în ordine, dar dăduseră înapoi până la valorile normale!!!

Acum am un îngeraş de nouă luni şi jumătate, o cheamă Maria şi este perfect sănătoasă. I-am promis sfântului că, dacă totul va fi bine, vom merge să îi mulţumim în Insula Eghina. Din păcate, din cauza crizei, nu putem decât pe jumătate să împlinim această promisiune. Va merge soţul meu să îi mulţumească sfântului. Trece pe la muntele Athos, iar apoi merge în insula Eghina.

Tuturor mămicilor le doresc multă sănătate şi să nu renunţe niciodată, oricât de grea ar fi încercarea. Când îngeraşul te ţine în braţe şi îţi spune „MAMA”, nimic din tot ce a fost nu mai are importanţă!

(Monica Gheorghe)

(Sfântul Nectarie minuni în România, Ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Egumenița, Galați, 2010, pp. 118-119)