În 2004, Ion și Florentina Buștei au venit de la București la Iași, pentru prima dată, să se închine la Sfânta Cuvioasă Parascheva. Prin martie. În aprilie au revenit. N-a mai trecut mult timp – și au venit din nou. Și din nou. Într-un carusel de emoții și de bucurii, din dragoste și de drag de Sfânta Parascheva!

În 2019, într-un interviu de suflet, Florentina Buștei povestea:

Și venind așa câteva luni, soțul meu a spus: „Când va fi ziua Sfintei, vreau să-i îmbrac baldachinul cu flori!”. Și am zis bine, așa facem. Am fost foarte fericită, dar trebuie să recunosc că ideea a fost a soțului meu.

Iar soțul, Ion, a fost întotdeauna prezent și implicat la împodobirea baldachinului. În ultimii 10 ani, de când sunt și eu, cu munca, mai aproape de Sfânta, l-am zărit mereu. Ne-am salutat, am comunicat. Dar de intervievat a „scăpat” an de an, fugind din „lumina reflectoarelor”.

La ceas aniversar, însă, la 20 de ani de când Cuvioasa Parascheva primește veșmânt de flori și de lumină, de culoare și de recunoștință, a acceptat să vorbească și să mărturisească bucuria inimii sale. Nu înainte de-a mă chema aproape de o latură a baldachinului, ca un copil fericit și uimit de tot ceea ce trăiește! 

– Vedeți florile albe? Pe alb am decis anul acesta să mergem. O culoare de liniște și de pace. Am ales mai multe tipuri de crizantemă, trandafiri și crini. Și-am gândit să existe și un strop de albastru de la florile acestea delicate, delphinium albastru, care să puncteze din loc în loc și care se integrează perfect. Am dat comanda de flori luni la ora 7.00 dimineața! 

Deschide apoi telefonul și-mi arată o conversație: 

– Uitați, tot luni, dar la 15.32 de acum, am primit de la Părintele Dosoftei, de la Catedrala Mitropolitană, o imagine cu icoana sfinților din acest an! Sfânta Parascheva, în veșmânt albastru! Sfântul Andrei Criteanul, în veșmânt alb cu albastru! Ne-am uitat la epitrahil... era roșu. Iar noi nu aveam flori roșii... Dar, iată!

Zâmbește, prinde în mână un crin parfumat și-mi arată interiorul – un roșu puternic, vizibil, impunător. 

– Avem și roșu! 

Se bucură sincer de minunatele potriviri de întâmplări. S-a împrietenit cu ele de atâta timp. 

– E un lucru pe care nu-l facem noi, vine de undeva, nu știm de unde... –  zâmbește complice, privind în Sus – dar vine, e sigur!

Ajungem la interviul cel oficial, însă ne continuăm discuția la fel de firesc, ca între prieteni. Și-l întreb dacă-și mai amintește momentul octombrie 2004. Desigur că și-l amintește! Pe atunci era frig tare, nu ca acum. Dar cald era în sufletele lor de o dorință nemaiîntâlnită la acele vremuri. 

– A fost primul an în care ne-am gândit să împodobim acest baldachin care este din metal. Dar nu fierul considerăm noi că-l împodobim. Noi am vrut să-i aducem Sfintei Parascheva un dar de suflet, un veșmânt de flori!

Ce frumos sună și ce real a devenit acest vis. 

– Prima dată am venit nepregătiți, era doar o idee, era un punct de plecare – dar lucrurile au început să crească de la an la an, încercând să completăm de fiecare dată mai frumos, cu pricepere, cu dragoste și cu atenție acest veșmânt.

Prima dată, soții Buștei veniseră cu un camion de flori vrac și cu o doamnă care să-i ajute. Iar misiunea lor părea a fi una imposibilă. Dar știm că ceea ce nu-i cu putință la oameni e cu putință la Dumnezeu! Că Dumnezeu e suficient să vadă un pas bun al nostru spre El, și restul de pași Îi face El spre noi. Și mai știm că Dumnezeu lucrează prin oameni. Și oameni buni a trimis exact atunci: pe floristul Nicu Marin și echipa lui din București care – coincidență?! – în aceeași zi cu prietenii lor, familia Buștei, erau în Iași. Erau și liberi, căci tocmai încheiaseră un eveniment. Și se aflau, unde în altă parte, dacă nu la... poarta Catedralei?! 

– Suntem foarte mult ajutați, încă din primul an, de prietenul meu florist, Nicu Marin. An de an formăm o echipă! Suntem cu prietenii și cu familia, cu toții – mi-au crescut copiii aici – și vrem să continuăm această tradiție! Sunt și suntem bucuroși să facem acest lucru în fiecare an!

Nu e ușor – nici ca timp, nici în ceea ce privesc cheltuielile, nici ca oboseală. Dar toate sunt trecute în plan secund. Nici Ion Buștei, nici familia lui, nici Nicu Marin – nimeni n-a vorbit vreodată la Sfânta Parascheva despre latura financiară a efortului lor. 

– Bineînțeles că știm câte flori ne trebuie și câte flori folosim, știm și cât costă florile, cu siguranță. Însă sunt lucruri pe care nu vrem să le discutăm, atâta timp cât facem un dar din suflet. Nu are niciun sens!

Într-adevăr, n-ar avea sens. Căci plată și răsplată există. Pentru că, dacă n-ar fi, lucrarea n-ar fi trainică și povestea nu ar fi ajuns la anul 20. 

– Am simțit întotdeauna răsplata sufletească. Sunt lucruri pe care nu le poți explica prin cuvinte, însă fiecare om simte în interiorul lui, știe când este ajutat, simte această binecuvântare, această blândețe... Sunt lucruri tainice, dar este foarte adevărat că oamenii care vin cu credință și cu sufletul deschis către bine, bine primesc de aici, de la Sfânta Cuvioasă Parascheva, a încheiat Ion Buștei.

A fost emoționat de gândul interviului, dar emoția și bucuria de a fi vorbit despre Sfânta Parascheva au fost mai puternice. Autentice. I-au păstrat zâmbetul pe chip și lumina în priviri.

La final de zi, o nouă misiune pare să se fi încheiat. De acum, e sigur! Pentru al 20-lea an consecutiv, Cuvioasa a primit veșmânt de flori. Și de recunoștință. De acum, începe oficial perioada Hramului, anul 2023!