Dumitru Bejan a fost preot militar, iar din 1941 până în 1989 a trăit aproape numai în închisori. Jumătate de veac. Nu este altul pe măsura lui, cum spunea părintele Constantin Galeriu. Atunci când s-a eliberat din închisoare, în 1964, s-a dus la racla Sfintei Parascheva şi i-a mulţumit că a scăpat cu viaţă din iadul torturilor comuniste. De asemenea, s-a rugat şi pentru a-l ajuta Sfânta să ducă mai uşor greul bolilor şi neputinţelor dobândite în închisoare.

Iată ce declară un monah – poate tocmai cel care s-a dus la mănăstire după ce s-a închinat la racla Sfintei Parascheva – în acest sens: „Un preot călugăr a suferit mulţi ani în temniţele comuniste. Treptat, şi-a pierdut vederea şi ajunsese aproape de orbire. S-a rugat de cineva să-l ducă la Sfânta Parascheva. Ajuns aici, s-a închinat cu multă credinţă şi a început să vadă. De atunci, s-a simţit îndatorat şi, o dată pe an, venea la Sfânta şi se ruga fierbinte. Aşa a fost ajutat până la sfârşitul vieţii sale”.

(Vasile Nechita, Viaţa şi minunile Preacuvioasei Parascheva povestite tinerilor, Editura Meteor Publishing, 2015, pp. 144-145)