La spovedit, Părintele Nectarie era foarte serios, aspru, concentrat. Cu toată severitatea lui, totdeauna era bun, niciodată nu certa, chiar atunci când se aştepta acest lucru. Odată, monahia Elena l-a rugat să-i dea o epitimie pentru îndreptare, dar Părintele i-a spus doar: „De la Domnul paşii omului se îndreptează” (Ps. 36, 23). Ea s-a plâns că nu se poate îndrepta, suferea pentru aceasta, dar Stareţul i-a spus: „Neputinţa şi pocăinţa pot să alterneze până la moarte. Şi în Proloage scrie: «Dacă cel ce greşeşte spune: Doamne, am greşit, iartă-mă, îi va fi lui mai mult decât o coroană împărătească»”.

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 52)