Medicii se plâng că medicamentele prescrise de către ei, mai ales pentru bolile mai grave, nu sunt de găsit în farmacii, pacienţii se plâng că umblă cu reţeta de la o farmacie la alta degeaba. Pe de altă parte, farmaciştii se plâng că sunt nevoiţi să suporte uneori agresiunile verbale ale pacienţilor nemulţumiţi sau că decontările de la Casa de Asigurări de Sănătate suferă întârzieri semnificative.

Această situaţie, etichetată recent de un confrate în publicaţia Viaţa Medicală drept „haos dirijat“, implică şi mai nou-apărutele concepte de export sau import paralel de medicamente.

Totul a plecat de la o decizie a Guvernului din 2009, care stabilea, pentru România, cel mai mic preţ din Europa la medicamente. Acest fapt, coroborat cu reglementările din Uniunea Europeană (UE), a determinat apariţia exportului paralel. În ce constă acesta? Medicamentele achiziţionate de la producători sunt preluate de către distribuitori, care, în mod normal, le dirijează spre farmacii, de unde acestea ar trebui să ajungă la pacienţi.

Din păcate, ideea, aparent bună, ca românii să beneficieze de cel mai mic preţ din Europa la medicamente, a generat un efect negativ, deoarece a apărut tentaţia achiziţionării directe a produselor farmaceutice scumpe direct de la distribuitorii din România şi reexportarea lor în ţările din vestul Europei, în care preţul acestor produse poate fi şi de cinci ori mai mare. Deoarece exportul paralel este reglementat în spaţiul UE, medicamente de aproximativ 1,5 miliarde de euro au părăsit ţara noastră în ultimii doi ani, lipsind astfel pacienţii, în multe cazuri, de o medicaţie strict necesară.

Un alt aspect negativ este că o parte din suma menţionată mai sus a fost decontată fraudulos de statul român, prin intermediul reţetelor care nu au fost niciodată ridicate fizic din farmacie. Să ne aducem aminte că, în toamna anului trecut, 12 medici, farmacişti şi comercianţi de medicamente au fost arestaţi pentru prescrierea şi decontarea de reţete false pe numele unor oameni decedaţi, prejudiciul fiind de peste 1,5 milioane de lei. În felul acesta statul român a fost nevoit să plătească pentru medicamente, care, probabil, au luat calea străinătăţii.

Această situaţie alarmantă a determinat autorităţile să reacţioneze pentru a controla, în măsura posibilului, fenomenul. Singura instituţie care poate evidenţia exporturile paralele este Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (ANMDM), care precizează însă că, pentru exportul paralel în interiorul UE, nu se solicită declaraţii de export pentru produsele care au deja autorizaţie de punere pe piaţă (APP).

Potrivit agenţiei menţionate, atunci când un fabricant, distribuitor sau importator decide să exporte paralel, el cere de la statul în care intenţionează să exporte o autorizaţie de import paralel. În mod obligatoriu autoritatea din statul respectiv solicită ANMDM informaţii privind APP, acest document fiind singura evidenţă asupra exportului paralel din ţara noastră. Astfel că în anul 2011 s-au primit 298 de solicitări, iar în 2012 cifra a crescut la 414, ceea ce a dus la lipsa tot mai multor medicamente (îndeosebi cele oncologice) din farmacii.

Pe de altă parte, preşedintele ANMDM, Marius Savu, anunţă măsuri de supraveghere a trasabilităţii medicamentelor şi în primul rând a celor faţă de care există suspiciuni că sunt contrafăcute.

Până atunci continuă să se extindă „importurile paralele“, prin care sunt cumpărate medicamente din farmaciile vestice şi care sunt vândute (de multe ori la suprapreţ) în România. A apărut, astfel, o piaţă neagră (internet, mică publicitate), cu ajutorul căreia bolnavii îşi procură medicamentele strict necesare.

După cum lesne se poate observa, este loc de mult mai bine în privinţa reglementărilor ce vizează o corectă direcţionare a medicamentului de la producător la pacient.