Printre sfinții pe care îi chemăm mai des în rugăciunile noastre se numără, de bună seamă, și Sfântul Mucenic Gheorghe. El a trăit în timpul domniei împăratului păgân Dioclețian, aspru prigonitor al creștinilor din primele veacuri, și a fost încă de tânăr comandant în armata Imperiului. Ceea ce l-a făcut atât de iubit de către creștini a fost, desigur, curajul său de a-și mărturisi, în fața împăratului, credința sa puternică în Iisus Hristos, precum și minunile ce s-au săvârșit în timpul pătimirii sale. În semn de recunoștință și de prețuire, creștinii îi poartă numele, îl rânduiesc ca ocrotitor al orașelor, al multor lăcașuri de cult sau al altor așezăminte, îl reprezintă în icoane și i se închină sfântului prin intermediul icoanelor.

Cum îl recunoaștem sau cum îl reprezentăm pe Sfântul Gheorghe ne arată Dionisie din Furna, în a sa Erminie a picturii bizantine: tânăr, înalt la trup, fără barbă, cu părul cârlionțat, până după urechi. De obicei, sfântul este îmbrăcat în veșminte militare, purtând pe cap o diademă, iar în mâna stangă ținând o sabie. Întrucât a suferit moarte martirică, poartă pe deasupra veșmintelor o mantie roșie – roșul fiind în iconografie culoarea tradițională ce simbolizează moartea martirică -–, iar în mâna dreaptă, o cruce.

Dionisie din Furna se oprește și asupra anumitor momente importante din viața Sfântului Gheorghe, povățuindu-l pe iconar în realizarea acestora. Astfel, putem întâlni icoane ale sfântului care-l înfățișează întemnițat, suferind chinuri (întins pe roată, azvârlit în groapa cu var, săgetat de păgâni) sau săvârșind minuni: înviind un mort sau înviind boul plugarului. Întrucât și-a găsit sfârșitul fiind ucis de sabie, o reprezentare a sa îl înfățișează purtând în mână sau pe o tipsie capul său, ca pe o ofrandă de mare preț adusă Mântuitorului.

De departe, însă, cea mai întâlnită icoană a sfântului este aceea în care se află călare pe un cal alb, străpungând cu sulița un balaur. Este o reprezentare vizuală a unei legende în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silenei, din provincia Libia, precum și pe fiica împăratului, de un balaur înfricoșător. Această imagine trimite, de altfel, și la lupta împotriva demonilor și a păcatelor, iar sulița subțire, având cruce în vârf și rămânând neîndoită, simbolizează puterea și ajutorul lui Dumnezeu.