Îndurerată familie,

Preasfinţiile Voastre,

Iubiţi fraţi preoţi, 

Drept-slăvitori creştini,

Creştina Elvira Sauciuc a fost binecuvântată de Dumnezeu cu vârsta venerabilă de 96 de ani. Fiică a satului Copălău din judeţul Botoşani, s-a născut la data de 15 ianuarie 1929. În anul 1945, alături de Ioan Sauciuc, a întemeiat o frumoasă familie creştină, binecuvântată de Dumnezeu cu 13 copii. O viaţă îndelungată şi, cu certitudine, plină de încercări şi de greutăţi. S-a născut în perioada interbelică. Tânără fiind, a cunoscut vitregiile celui de-al Doilea Război Mondial. Apoi, lipsurile foametei din 1947, perioada dificilă a instaurării comunismului la noi în ţară, tulburările anilor ’90. Greutatea vieţii a fost dusă ca pentru orice român din acea vreme, cu credinţă în Dumnezeu, cu nădejde în milostivirea şi în ajutorul Lui. 

Viaţa i-a fost, aşadar, lungă şi grea. Frumuseţea vieţii i-a fost dăruită prin credinţa în Dumnezeu şi prin viaţa de familie. Doi dintre cei 13 copii au ales calea mănăstirii: Părintele Arhimandrit Benedict, stareţul Mănăstirii Neamţ, şi Părintele Antonie, vieţuitor în aceeaşi mănăstire. Faptul că din această familie au răsărit două odrasle monahale arată şi starea duhovnicească, pe de o parte, a acestor locuri, care au oferit Bisericii o mulţime de călugări şi călugăriţe răspândiţi în întreaga lume, dar şi viaţa curată a acestei familii. 

Mama Elvira și-a dus crucea bătrâneţii aşa cum a ajutat-o Dumnezeu. Dar gândul la copiii săi, cei aşezaţi în viaţa obişnuită, în lume, sau la cei dăruiţi vieţii monahale, i-a oferit acestei bătrâne venerabile putere să meargă mai departe. Acum, în Împărăţia Cerurilor se bucură de o viaţă împlinită, se bucură că a ajuns acolo unde sufletul ei a tins dintotdeauna, pentru că bătrânii noştri de altădată, bătrânii noştri de acum, mulţi dintre ei, au o credinţă de cremene în Dumnezeu. O credinţă curată, simplă. Credinţa pe care a avut-o în veşnicia vieţii, în petrecerea cu Dumnezeu pentru totdeauna, a cuprins-o ca o certitudine și acum priveşte de acolo, din înălţimea cerului, cu drag la cei aflaţi în jurul trupului ei neînsufleţit, Părinţii Benedict şi Antonie, Preasfinţiţii Episcopi vicari patriarhali Varlaam Ploişteanul şi Paisie Sinaitul, părinţii din parohii şi mănăstiri, creştinii care s-au alăturat familiei. Pentru cei rămaşi, momentul despărţirii este un moment greu, însă, duhovniceşte, este moment de credinţă în Hristos cel Înviat, început al învierii noastre, a tuturor. 

Îl rugăm pe Dumnezeu să o odihnească pe mama Elvira în lumina Împărăţiei Sale, să-i ierte păcatele pe care, ca orice pământean, le-a săvârşit în această viaţă, să-l întărească pe Părintele Benedict şi pe toţi membrii familiei sale, precum şi pe toţi credincioşii din această parohie care au cunoscut-o pe mama Elvira de foarte mulţi ani.

Veșnica ei pomenire din neam în neam!

† Teofan,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei