În curând voi fi educatoare. Ce este mai important pentru această slujbă?

Să nu vă pierdeți entuziasmul! Dar educatoarele n-au cum, pentru că vin ăia cu mucii până-n gură... În ce manual de pedagogie scrie ce să faci când Iliuță o mâncat deja o tonă de muci și-ar mai vrea? Nu e! Ce faci? Îi ștergi năsucul, îl mai pupi o dată. „Băi Ilie, băi, stai băi pe scaun!”.

Am fost și eu o dată educator să știți! M-a chemat o doamnă educatoare ca să predau religia și mi-o zis: „Părinte, nu veni cu reverenda neagră (de asta am venit în albastru, să nu vă speriați!) că sperii copiii!”. Și m-am dus cu stiharul de la veșmântul de Înviere în alb cu dungi galbene. Copiii se uitau ca la zebră la mine. Nu m-o mai recunoscut că-s tot părintele ăla simpatic. Și-am zis: „Bă copii, mi-am luat șorțul numai așa să vă impresionez. De-amu vorbim!”. Domnule, erau fabuloși! Cădeau de pe scaun, își băgau degetul în nas. Ce-au făcut ăia o oră, cât a fost... am râs de m-am cocoșat. N-ai cum să nu-i iubești!

Deci vă atrag atenția: dacă vă faceți educatoare v-ați îndrăgostit pe veșnicie de copii! Dacă nu v-ați îndrăgostit pe veșnicie de copii, căutați-vă altă muncă. Pentru că educatoarea este primum movens al culturii unui copil. Uneori, trebuie s-o spun: uneori nu contează atât de mult mama, în perioada aia, cât contează doamna. E dumnezeea lui locală. Spuneți unui copil că n-o răsărit soarele. Dacă doamna o zis că o răsărit, îi doamna domnule. Îi imbatabilă!

Credința asta a copilului în educatoare nu are asemănare! Mai crede după aceea în învățătoare la fel dar după aia cam pauză. Pentru că vin doamnele profesoare, care-s mai mult catalog decât prezență și-i beleaua pe ei! Cum zicea antrenorul ăla: „Focul la ei, focul la ei!”, cam așa. Ei, vă doresc să nu vă pierdeți entuziasmul! E fain să fii educator. Domnule, când miroase dimineața a parizer fiert, domnule, toată grădinița, domnule! A ceai de ăla, cu zahăr ars în el și copiii mănâncă de zici că mănâncă din ambră cerească. Îs zei toți, domnule! Părinții strâmbă din nas că „Vai, toaleta aia!”. Copiii, nicidecum.

Acuma sigur, să nu fiți la vreo grădiniță particulară cu bâta adăugată pentru că totul a fost salvat de partea particulară a României și acuma din când în când îi mai atingem și pă ei. Și să vă păstrați mintea întreagă. Poți dili ușor ca educatoare, pentru că ăia toți cer deodată câte ceva și fiecare cere altceva. Deci luați-o pe rând, calm, respirați și beți apă mai mult! Mai mult decât ceilalți profesori!

(Fragment din conferința „Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire”. Evenimentul a fost organizat de către Asociația „Prorelis”, în data de 12 mai 2016, şi l-a avut ca invitat pe Părintele Constantin Necula. Vă recomandăm să urmăriţi aici prima parte a conferinţei, iar partea a II-a – întrebări și răspunsuri – aici.)