Raiul este același lucru cu bunătatea, iar iadul este totuna cu răutatea. Face cineva o facere de bine, simte bucurie. Face cineva o strâmbătate, suferă. Cu cât face mai mult bine, cu atât se bucură mai mult. Iar cu cât face mai mult rău, cu atât mai multă suferință aduce sufletului său. Hoțul simte bucurie? Nu simte nicidecum bucurie. În timp ce omul care face binele, simte bucurie. Dacă află cineva ceva pe drum și-l ia, spunându-și că este al lui, nu va avea odihnă. Nu știe cui aparține, nici n-a nedreptățit pe cineva, nici nu-l fură și totuși nu află odihnă. Cu atât mai mult pătimește acesta atunci când îl fură. Chiar și atunci când cineva primește, nu simte bucuria ce-o simte atunci când dă. Cum să simtă bucurie câtă vreme fură sau nedreptățește? De aceea, vezi ce fețe au și cum se schimonosesc oamenii care fac nedreptate?

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești – I – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 44)