Cum putem îndrepta bărbatul de lângă noi înspre credință? (Fata este ortodoxă, este creștină, iar bărbatul este ateu) Mi s-a spus că-l pot îndrepta spre credință prin credința mea, dar nu reușesc. Ce să fac? Un alt caz în care băiatul este de origine catolică. Relația noastră este un păcat? 

Dacă nu faceți păcate, nu e! Depinde ce faceți în relație. 

În Oltenia era un obicei, se împărtășeau bolnavii, muribunzii ca să nu moară neîmpărtășiți, dar era un obicei să se uite familia la Sfânta Împărtășanie, dacă se duce pe fundul linguriței sau stă deasupra. Dacă stă deasupra moare, dacă se duce la fundul linguriței scapă. Și o femeie se tot uita: „Părinte, se îndreaptă?” „Se îndreaptă femeie!”. Și după o zi a murit. Și zice: „Părinte, mi-ai zis că se îndreaptă!”. „Femeie, l-ai mai văzut vreodată așa drept?”

Mă copii, numai moartea ne îndreaptă și la propriu și la figurat! Noi ne putem îndrepta către dreptate, ne putem oferi lui Dumnezeu să ne îndrepte, dar nu mă poți îndrepta tu decât dacă mă torturezi. Întinde-l mamă pe o scândură, leagă-l bine și ține-l drept! 

Poți să-l atragi copila mea. Poți să-l cucerești, dar asta ar însemna ca el să vadă credința, să vadă roadele credinței la tine. Apoi, s-ar putea să nu vrea! E bine să nu vă căsătoriți în condițiile astea pentru că apar divergențe. Dar există necredincioși onești, respectuoși, important e respectul. Dacă te respectă, dacă îți respectă credința, dacă în perioada de prietenie ai încredere că n-o să se împotrivească postului, copiilor care vin, atunci poți să te căsătorești cu el și se va mântui prin tine, pentru că prin căsătorie veți fi una. Bineînțeles, dacă face jertfa fiind și el botezat, face jertfa și se cunună. Dar nimeni nu-ți poate garanta asta, nici măcar el. El acum poate să spună și să-ți făgăduiască, dar după aceea poate să nu-și mai țină făgăduința. 

Cine se căsătorește cu cineva de altă credință sau fără credință, își asumă riscurile care sunt aproape inevitabile. Apar conflicte, nu se potrivesc sărbătorile și acea mentalitate străină cu care intru în relație, îmi tulbură sufletul, îmi tulbură credința. Dar dacă n-ar fi îndrăznit nimeni să facă asta… Au fost și iubiri care au depășit asta. Sunt căsătorii care au biruit diferența, mai ales în Lituania, în Finlanda, unde erau protestanți și s-au căsătorit cu ortodocși și sunt căsătorii foarte reușite și majoritatea au venit la ortodoxie, de fapt s-au întors acasă – că asta este – dar asta pentru că este credința trăită de ortodox. 

O femeie care s-a căsătorit cu un musulman, care este printre cele mai chinuitoare căsnicii, îmi povestea că bărbatul ăsta o iubește, a iubit-o și i-a promis că îi respectă toată credința. Și mi-a scris săraca: „Maică, învață-mă să fiu ortodoxă” că ăsta mă întreabă: „Dar cum e credința voastră, că nu faci nimic! N-aveți nimic, nicio rugăciune, ce înseamnă să fii ortodox? Așa, chiar nimic, nimic?”. Și atunci biata femeie a învățat și ea să facă mătănii acolo, să-și facă cruce. 

Se întâmplă. Nimeni nu poate să sfătuiască, dar oricine poate să vă spună, și eu pot să vă spun că este periculos și că numai tu îți asumi consecințele, copila mea, copilul meu!

(Fragment din conferința ASCOR cu tema „Rolul femeii în familie și societate”, susținută de monahia Siluana Vlad. Evenimentul s-a desfășurat pe data de 8 Martie 2018 în Iași. Puteți urmări înregistrarea completă aici.)