Să se ştie că cel ce face milostenie din averea sa dreaptă şi vieţuieşte cu plăcere de Dumnezeu, făcând toată fapta bună, acest om mare este întru Împărăţia cerurilor. Iar cel ce nu voieşte să rabde chinurile şi nevoile şi toate asuprelile, mic este înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă cineva nu crede cuvântul acesta, să se gândească la primejdiile lui Iov, la chinurile Sfinţilor Apostoli şi mai ales la Sfântului Apostol Pavel. Iov, când făcea milostenie era slăvit de oameni, şi mic înaintea lui Dumnezeu, dar plăcut. Când a primit necazurile vieţii, atunci s-a făcut mare înaintea lui Dumnezeu şi slăvit între toţi sfinţii Săi. La fel Sfinţii Apostoli, când făceau minuni şi alte fapte bune, nu erau slăviţi, iar când întâmpinau necazuri erau preaslăviţi. Aşa, precum aurul se lămureşte prin foc, aşa şi sfinţii prin chinuri. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, p. 53)