Mihai Doroftei s-a născut în 1929, în localitatea Călugăreni, județul Neamț.

La 15 mai 1948, data arestării, tânărul Doroftei era elev în clasa a VI-a la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman. A fost inclus într-un lot de elevi de la mai multe licee din Roman, acuzați de activitate în cadrul „Frățiilor de Cruce”. Acuzația Siguranței/ Securității era falsă, deoarece intenția reală a autorităților comuniste era de a compromite o serie de școli din Roman în care nu pătrunsese celula de tineret comunist. În lot a figurat inclusiv ierodiaconul Iustin Pârvu.

Tânărul Doroftei a fost anchetat în condiții extrem de dure și obligat să-și modifice declarațiile de la o zi la alta, anchetatorii urmărind, astfel, să configureze o veritabilă conspirație legionară în seminarul romașcan mai ales că, la perchezițiile făcute de Siguranță la internatul seminarului, nu se găsise nici un material care să-i incrimineze pe elevi. Alături de foștii elevi ai celorlalte școli din Roman, Mihai Doroftei a figurat în lotul celor 40 de inculpați ai Unității „42 FDC-Roman”.

Prin Sentința nr. 307 din 14 martie 1949 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Suceava și Târgșor (august 1949).

Nu știm când a fost eliberat.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 64-65)