Fapta bună e minunea care face două inimi fericite. Fapta rea este lipsa minunii care usucă două inimi. De aceea nimeni nu vorbește despre minune când se usucă iarba, dar toți vorbesc despre minune când crește iarba.

Când mintea face socoteala singură, atunci inima se preface într-un burete plângător şi şterge.

Când inima face socoteala singură, atunci raţiunea se preface într-un burete plângător şi şterge.

Iar tabla cea neagră a sufletului aşteaptă cu nesaţ o scriere nouă, mereu nouă, de teamă ca nu cumva să plece în cealaltă lume fără socoteala făcută.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături depre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, pp. 37-40)