Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu și mijlocitorii mântuirii noastre înaintea Preasfintei Treimi. Orice rugăciune a noastră și orice lacrimă ieșită dintr-un suflet deznădăjduit sunt ascultate de Dumnezeu și de sfinții Lui. De multe ori nu primim răspunsul rugăciunilor noastre imediat, dar dacă stăruim și avem credință, Dumnezeu ne împlinește cererile cu iubire de oameni, dacă ne sunt de folos și spre mântuirea sufletului nostru.

Am cunoscut puterea rugăciunilor Sfântului Nectarie. Am văzut vindecări miraculoase prin ajutorul Sfântului; am văzut tămăduiri sufletești ale oamenilor deznădăjduiți, care au cerut ajutorul lui, dar totodată eu însumi am fost subiectul unei astfel de minuni.

Aveam de mai multă vreme o problemă dermatologică la piciorul stâng care, cu timpul, se acutiza și se întindea pe întreg piciorul. Am încercat diferite medicamente, dar fără niciun rezultat pozitiv. În timp, durerea creștea și se formase o crustă dureroasă pe talpa piciorului, încât aproape nu mai puteam merge. Într-o zi, mergând la Sfânta Liturghie în biserica mănăstirii, am luat o sticluță cu mine și după terminarea slujbei am umplut-o cu ulei din candela care străjuiește moaștele Sfăntului. Am mers la chilie și m-am uns pe locul dureros, după care am făcut acatistul Sfântului Nectarie, pe care l-am rugat să mă ajute.

A doua zi, când m-am trezit și am călcat pe pământ, mi-am dat seama că durerea dispăruse și am cercetat locul care acum era curat, fără urmă de rană sau vreun semn că fusese o problemă de ordin medical.

Atunci am conștientizat că Sfântul Nectarie, marele făcător de minuni, făcuse și cu mine o minune. Impresionat, și în același timp recunoscător, am mers în biserică, mulțumindu-i sfântului pentru ajutorul acordat și rugându-l să mă ocrotească în continuare.

(Protosinghel Ipolit Lazăr, Mănăstirea Radu Vodă)

(Sfântul Nectarie - Minuni în România, Editura Egumenița, pp. 24-25)