Eram prin anii '50-'53 spiritualul Seminarului de la Neamț, singurul seminar monahal din țară. Aveam 35 de diaconi elevi. Și am slujit Sfânta Liturghie împreună cu un diacon mai în vârstă decât ceilalți.

Diaconul, tocmai în momentul în care țineam predică – că eram obligați să le ținem un cuvânt de zece minute, în care le vorbeam despre Sfintele Taine, care se pot arăta în chip de pâine și în chip de carne sau în chip de prunc –, consuma Sfintele și gândea: „Ce, o fi chiar așa cum spune părintele?”. Și i s-a umplut gura de sânge și carne în loc de pâine. Și i-a căzut potirul pe Proscomidier și el a căzut jos. Eu am crezut că s-a îmbolnăvit. Eram la o jumătate de metru de ușa altarului. S-a îndoit. Vă închipuiți, dragii mei! Vedeți, nu trăia în credință. „N-o fi chiar așa cum spune părintele...!” Dar pentru care motiv te pregătești tu pentru preoție?

De două ori s-a întâmplat în viața mea. Odată la Sihăstria și odată acum, la Neamț.

Dragii mei, să știți și lucrul acesta. Dumnezeu a creat cele mai grozave lucruri! A creat o femeie distinsă, care a născut pe Hristos, și a creat preoția, care-L aduce pe Dumnezeu din Cer să-L nască pe Sfânta Masă!

Vă dați seama ce înseamnă preoția! Nu faceți deosebire între duhovnicul cutare și duhovnicul cutare. Orice duhovnic are putere să te dezlege. Nu te dezleagă vrednicia lui, ci te dezleagă Harul lui Dumnezeu din el. A dat Dumnezeu putința aceasta preotului, să ne dezlege de păcatele noastre, căderi grozav de grele, și le dezleagă pentru totdeauna.

Vă dați seama ce posibilități are omul să se mântuiască? Indiferent cum, un duhovnic trebuie să știe și să fie fericit când i se spun păcate grele, pentru că salvează un om din adânc de ape. Și nu-l mai ceartă de ce este ud. Bine că l-a scos din apă.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 54-56)