Câţiva dintre ucenicii Sfântului au mers în Naxos, ca să-l înştiinţeze despre mucenicie pe fratele Sfântului, ieromonahul Hrisant. Aveau cu ei şi câteva fire din barba Sfântului. O femeie din Neohorion, care pătimea de o boală foarte gravă, s-a tămăduit îndată ce a sărutat aceste părticele din Moaştele Sfântului.

Încă şi multe femei sterpe, după ce s-au închinat la mormântului Sfântului şi au luat de acolo puţin pământ, în scurtă vreme au devenit mame.

(Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viaţa şi învăţăturile, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2010, p. 202)