Mireasa și monahia – sau cum se pot schimba planurile
Au venit la părintele două surori. Una îi cere binecuvântarea pentru căsătorie, iar cealaltă tunderea în monahism.
Au venit la părintele două surori. Cea mai mică e logodită, îndrăgostită, fericită, din tinereţe cu un caracter vesel; cea mai mare e liniştită, îngândurată, rugătoare la Dumnezeu. Una îi cere binecuvântare pentru alegerea sa, iar cealaltă tunderea în monahism. Părintele îi dă miresei mătănii, iar celei mai mari îi spune: „Ce fel de mănăstire! Te vei căsători, şi nu acasă, iată ce-ţi spun!” şi a numit o gubernie, în care ele nu mai fuseseră niciodată.
Ambele se întorc la Petersburg. Mireasa află că persoana iubită a înşelat-o. Aceasta a provocat în ea o mare transformare, pentru că era foarte ataşată de el. A cunoscut deşertăciunea a tot ceea ce o preocupase mai înainte, cugetul i s-a îndreptat către Dumnezeu şi în scurt timp s-a adăugat monahiilor. Între timp, cea mai mare a primit o scrisoare dintr-o gubernie îndepărtată, de la o mătuşă uitată, o femeie credincioasă, care locuia în vecinătatea unei anume mănăstiri. Ea a chemat-o spre a cunoaşte mai bine viaţa monahiilor. Însă lucrurile s-au petrecut cu totul altfel. La această mătuşă, ea a făcut cunoştinţă cu un bărbat trecut de prima tinereţe, care avea un caracter foarte potrivit cu felul ei, şi s-au căsătorit.
(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Editura Platytera, p. 20)
Relația de căsătorie ‒ cel mai sigur loc de pe pământ
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro