În timpul Sfântului Sava, când abia se aşezaseră în Lavră, monahii se necăjeau mult pentru aducerea apei de la mare distanţă. Fericitul părinte, văzând pe monahi mâhniţi, a alergat la rugăciune. După rugăciune a auzit imediat un zgomot ca de pârâu din josul stâncii şi, aplecându-se, a văzut la lumina lunii un asin care săpa pământul cu piciorul şi după ce a săpat şi a adâncit scobitura şi-a pus botul şi a băut.

Cuviosul s-a dus de îndată acolo unde a văzut pe asin săpând şi a aflat un izvor de apă dulce. Această apă curge până astăzi pe toată perioada anului, iar în timpul verii este răcoroasă şi desfătătoare. Se spune că izvorul are debit variabil, în funcţie de câţi vieţuitori are mănăstirea.

Astăzi, apa acestui izvor este băută de părinţi ca aghiasmă şi se dă credincioşilor pentru izbăvirea de boli şi de multe neputinţe.

(Foto) Marea Lavră a Sfântului Sava din Pustiul Iudeii