Monumentul funerar al familiei Sturdza de la Mănăstirea Frumoasa
Unul dintre primele monumente din Moldova, care au marcat începutul sculpturii statuilor și a monumentelor de for public, se află în curtea Mănăstirii Frumoasa, în partea stângă a bisericii, unde domnitorul Mihail Sturdza a ridicat un mausoleu de marmură albă pentru mormintele membrilor familiei sale. Realizat în anul 1842 de către sculptorul italian Francisc Vernetta, venit din Odessa, monumentul are încrustată la baza sa stema familiei Sturdza.
Patru îngeri îngenunchiați veghează la colțurile sarcofagului. La baza monumentului se află o placă de marmură albă care pe o parte are încrustată stema familiei Sturdza, iar în partea opusă are inscripționat un text cu caractere chirilice. Lângă placă, de o parte și de alta a acesteia, sunt patru femei îngenuncheate cu mâinile împreunate, care susțin o altă placă de marmură pe care se află o coloană prevăzută cu o urnă mare în partea de sus, de care se sprijină o femeie înger. La baza celei de-a doua plăci este încrustată o clepsidră cu aripi, simbolizând timpul în permanenta sa scurgere.
În acest mausoleu este înmormântat marele logofăt Grigore Sturdza (1758-1833), tatăl domnitorului moldovean Mihail Sturdza. În partea anterioară a monumentului, este înscrustată în marmura albă următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice:
„Pietatea cea fiiască a domnitorului Moldovei, MIHAIL STURZA, au ridicat acest monument spre pomenire pre-strălucitului mare logof. și cavaler Gri. Sturza născut la 1758 săvârșit la 1833 mart în 13 zile“.
„Din leagăn în mormântu/ Trecut-ai de pre pământu”
Intrarea în criptă prin partea din spate a monumentului se face pe o scară în trepte, ale cărei uși sunt permanent deschise pentru a nu permite instalarea umezelii în criptă. În părțile laterale ale monumentului de marmură albă sunt alte două monumente de fontă prevăzute cu nişte cruci în partea de sus, având pe ele inscripții cu caractere chirilice, astăzi ilizibile.
În mausoleu au mai fost înmormântați și alți membri ai familiei Sturdza, dintre care doi înrudiți cu familiile Vogoride și Mavrogheni. Este vorba de principesa Olga Sturdza (născută Ghica) (d. 1867), Elena Mavrogheni (d. 1860), principele Dimitrie Grigorie Sturdza (1856-1872), principesa Olga Vogoride Sturdza (1859-1880) și Ioana Mavrogheni (1859-1860). În curtea bisericii se mai află și o cruce ridicată în memoria soldaților români căzuți pe front în primul război mondial. Crucea este amplasată în fața Palatului de pe ziduri.
Pe mormântul Ioanei Mavrogheni din incinta mănăstirii, un copilaș trecut la cele veșnice după doar un an de viaţă, găsim următoarea inscripţie:
