Zavistia vine din mândrie şi, totodată, din indiferenţa de a împlini cele trebuincioase. Cain nu s-a îngrijit să aducă lui Dumnezeu o jertfă aleasă, iar când Dumnezeu, pentru această lipsă de grijă, a respins jertfa lui, iar pe cea osârdnică şi aleasă a lui Abel a primit-o, atunci acesta, cuprins de zavistie, a hotărât să ucidă şi l-a ucis pe dreptul Abel. Cel mai bine este să ne silim să dezrădăcinăm zavistia încă de la început, prin rugăciune şi spovedanie smerită şi prin tăcere binechibzuită.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 195)