Ghidați și ocrotiți îndeaproape de micuța, dar foarte iubitoarea și darnica obște a mănăstirii, părintele stareț Porfirie, părintele Teofan și maicile Maria, Elena și Nectaria, tinerii s-au bucurat de întâlnirea zilnică cu Mântuitorul Hristos în cadrul Sfintei Liturghii și al celorlalte activități desfășurate. Au avut parte de ateliere de cunoaștere, consiliere și comunicare interculturală și interreligioasă, drumeții, „tururi” de rugăciune și cântare în principalele centre spirituale din zonele în care s-au aflat, vizitarea unor importante obiective turistice, agape frățești la parohiile românești din orașele León și Gijón, povești, jocuri și provocări. 

Esențiale sunt, de asemenea, descoperirea unor detalii de mare importanță din istoria Spaniei, dialogul cu „străinii” care umblă pe același traseu, cel al căutării Adevărului, dar mai ales cunoașterea sfinților Ghenadie și Eulalia, a căror putere duhovnicească transcende orice barieră omenească. 

De la peștera Sfântului Ghenadie este și gândul care i-a umbrit pe tot parcursul experienței pe cei opt: „Mult am primit. Puțin am dăruit.”, după cum chiar ei mărturisesc:

„Experiența Erasmus la Mănăstirea Ortodoxă Română Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș Montejos del Camino a fost una ziditoare atât din punct de vedere duhovnicesc, cât și pe partea de dezvoltare personală prin activitățile realizate. S-au format noi prietenii, iar cele vechi s-au întărit și mai mult.” (Vasile Drăgușanu, Master Teoria și practica formării religioase)

„Experiența Erasmus m-a făcut să înțeleg și mai mult valoarea pe care o avem în calitate de creștini ortodocși în țara noastră. Am înțeles cum comunitatea românilor din diaspora are un punct comun ce le alină dorul de casă, de familie, de țară, de tradiții, iar acela este Dumnezeu. Biserica din diaspora îi ajută pe români să se păstreze pe drumul duhovnicesc, să fie uniți și plini de bucurie și ospitalitate față de aproapele.” (Mihăiță-Ionuț Bulgaru, Master Comunicare și consiliere) 

„Zilele petrecute alături de obștea mănăstirii Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, dar și alături de comunitățile parohiale din León și Gijón au fost o adevărată Săptămână Luminată, în care ne-am veselit peste fire, prelungind bucuria sărbătorii Învierii. Comuniunea pe care am simțit-o în cadrul acestor comunități ne-a amintit de faptul că omul sfințește locul, dovedindu-ne ce înseamnă frățietatea creștină și îndemnându-ne pe fiecare dintre noi să sporim aceste legături în comunitățile din care facem parte” (Alexandra-Maria Biciușcă, Master Comunicare și consiliere)

„Pășești pe meleaguri străine, dar totul pare atât de familiar. Uiți că ești plecat atunci când te simți atât de «acasă». Întâlnești oameni care și-au împachetat țara într-o valiză și au pornit să le arate și celor din afară frumusețea ei. Credința lor a devenit izvor nesecat de bucurie pentru ceilalți. În Biserică, se creează o atmosferă caldă și primitoare, care ne aduce mai aproape de credință, dar și mai aproape de ceilalți. Cântăm cu toții: «Hristos a înviat!». Ce comuniune! Citești în sufletul lor (ca într-o unitate), un singur răspuns: «Cu adevărat a înviat!». Însă, vestea Învierii ajunge și dincolo de naționalitate. Suntem datori să împărtășim lumina astfel încât și inima (sau lacrimile) celui pierdut să îți șoptească, într-un limbaj universal, aceeași mărturie. Atunci vei înțelege că Iubirea nu are hotar… căci în final, toți privim spre același Cer.” (Maria Marocico, Master comunicare și consiliere).