Nu e vremea nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Plouă molcom, des, constant.

Frig nu e. Sau... nu e pentru pelerinii pregătiți de tot ce-i mai greu. S-au îmbrăcat bine și unii chiar se amuză că le e cald. Frig îi este, însă, tânărului desculț pe care l-am văzut cerând, mai devreme, în zonă. Și multă lume amărâtă am mai văzut, Doamne...

Doamne, ai milă! Sfântă Parascheva, tu, care ți-ai dat haina cea bună unui sărman, ajută-ne să ne purtăm de grijă unii altora! Și încălzește tu acolo unde e frig... în trupuri plăpânde și golașe ale semenilor... și-n inimile noastre, de multe ori, înghețate!

***

E un murmur liniștit la rând. E tihnă. Și-un glas comun se naște cu putere, de fiecare dată când se aud din difuzoare Crezul, Tatăl nostru sau o cântare mai cunoscută. Oameni de toate felurile, din toate zonele, veniți împreună sau care s-au văzut acum pentru prima dată se roagă de parcă ar fi unul. Cu emoție. Cu bucurie. 

Sunt o emoție și o bucurie dincolo de toate frigurile, de toate necazurile, de toate durerile. Căci fiecare pelerin își are povestea lui – și poartă, la rândul său, frigul, necazul, durerile celor dragi ai lui. Fiecare om din rând duce cu sine alți oameni cărora le-a promis că le va spune Sfintei Parascheva despre ei. Și Sfânta pe toți ascultă, și Sfânta pe toți mângâie, și Sfânta neîncetat mijlocește la Dumnezeu pentru ei.    

***

Plouă molcom, des, constant. Dar ploaia e doar parte din decor. Nu e nimic trist în picurii ei. E speranță. Și rod bun al credinței. E toamnă. Și-n fiecare toamnă, la Iași, pe soare sau pe ploaie, pe vânt sau cu ninsoare, zilele din preajma lui 14 octombrie sunt speciale. Sunt binecuvântate. 

Căci nu poate fi decât o uriașă binecuvântare să fii pelerin al Sfintei Parascheva.