- Părinte, mai demult se spunea: „Mai bine să rupi tălpile decât păturile”. La ce se refereau?

- Voiau să spună că este mai bine să rupi tălpile încălţămintei lucrând decât să stai în pat trândăvind.

Munca este o binecuvântare, un dar al lui Dumnezeu. Ea dă vioiciune trupului şi prospeţime minţii. Dacă Dumnezeu nu ar fi dat munca, omul ar fi mucezit. Nici la bătrâneţele lor oamenii harnici nu încetează să muncească, căci de încetează să lucreze câtă vreme mai sunt în putere, cad în melancolie, nelucrarea este moarte pentru ei. Mi-aduc aminte de un bătrânel din Koniţa, care la vârsta de aproape nouăzeci de ani lucra mereu. În cele din urmă a murit pe ogor, care se afla la o distanţă de două ore de mers pe jos de casă.

De altfel, odihna trupească pe care o caută unii nu este o stare permanentă, ci uită numai pentru un scurt timp de stresul lor. Au mâncarea lor, prăjitura lor, baia şi odihna lor, dar de îndată ce se termină acestea, caută altă odihnă. Şi astfel sunt mereu mâhniţi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. IV Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 172)