Sfinţii Apostoli au făcut din învierea din morţi a lui Mesia, temelia predicării Evangheliei. Şi toată speranţa lor personală şi tot curajul lor neclintit în faţa morţii şi-a extras putere şi hrană din acest eveniment slăvit. Unii dintre ei, care la început persecutau Biserica lui Hristos, dar mai apoi au văzut viu şi înălţat pe Domnul, au scris: „Iar de vreme ce Hristos se propovăduieşte că a înviat din morţi, cum zic unii printre voi că nu este o înviere a morţilor?... Iar dacă nădejdea noastră în Hristos este numai pentru viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii” (I Cor. 15, 12, 19). Dar Hristos a înviat din morţi şi a confirmat şi învierea noastră; şi El ne-a făcut pe noi, cei ce credem în El, cei mai fericiţi dintre toţi oamenii. 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, traducere de Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 51)