Înţelegerea după literă a naturii – iată definiţia păgânismului care-l zdruncină pe om de pe calea lui duhovnicească, în primul rând de la Dumnezeu.

„Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 24, 24).

Pentru închinătorii la idoli, ca şi pentru filosofii materialişti (unii şi aceiaşi), natura e un fel de carte chinezească. Straniul, neştiutul sul cu caractere chinezeşti, văzut pentru prima oară, le pare lor un fel de frumoase ornamente, de minunate împletituri, desene încântătoare, însă fără înţeles şi însemnătate lăuntrică.

Închipuiţi-vă că înaintea acestui pergament împestriţat cu scriere chinezească stau doi chinezi: unul este neînvăţat, iar altul ştiutor de carte. Cel neînvăţat priveşte şi vede doar încântătorul desen. Întreaga lui atenţie este îndreptată către această scriere, către bastonaşe şi liniuţe. Însă cel învăţat nu dă atenţie caracterelor de pe pergament, repede trece la sens, la însemnătatea gândită şi duhovnicească cuprinsă în aceste semne. Omul neînvăţat şi cu vederea, şi cu duhul este prizonier al semnelor celor exterioare, însă cel învăţat vede aceste semne cu ochii şi cuprinde sensul lor cu duhul.

Iată o zugrăvire pe înţeles, pe de o parte, a închinătorilor la idoli (nu are importanţă, învăţaţi ori neînvăţaţi), iar, pe de altă parte, a adevăraţilor creştini. Primii, şi cu simţurile, şi cu duhul, sunt prizonieri ai simbolurilor. Iar ceilalţi văd simbolurile în chip simţit, însă duhul lor ia aminte la cele ale duhului.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi semne, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 52-53)