- Ce părere aveţi despre următoarele modalităţi în care se cunosc doi oameni şi vor să ajungă la căsătorie: prin scrisori şi prin internet?

- Prin scrisori este interesant, este posibil şi bine şi chiar de multe ori merge, dar numai prin scrisori cred că nu este bine. Adică, după o avalanşă de scrisori trebuie să ne şi vedem. Mai ne trimitem fotografii, mai ne vedem, dar la ora actuală foarte puţini îşi scriu, datorită telefonului şi internetului. Vorbesc de cerneală, pentru că şi prin internet scriu, dar scriu altfel, lucrează printr-un aparat care este rece! Prin internet şi asta este bine, dar dezvoltăm o relaţie care nu este bună, adică nu este verificată. Omul se poate exprima, este adevărat, oricum, dar prin viu grai discutăm altfel, sesizăm altfel lucrurile. Nu putem să comunicăm sentimentele noastre prin internet, nu cred că este bine. Dar oricum vei minţi dacă-i spui prin internet „te iubesc”! Nu prea cred că asta se poate, pentru că nici nu l-ai văzut. Noi suntem totuşi oameni palpabili, nu putem fi virtuali, să crezi că te iubeşte cineva fără să te vadă. Bine, poate o să mă şi vadă, folosesc scanerul şi am rezolvat. Este prea de tot dacă ajungem aici, deja nu mai vorbim de personalitate, de modalitate de manifestare! Din păcate se mai întâmplă, sunt unii care mărturisesc că s-au cunoscut prin internet şi s-au căsătorit. Nu spun că nu se poate, pare o modalitate obişnuită azi, dar nu ştim cât rezultat dă în timp.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 152-153)