În viaţa duhovnicească întotdeauna este aşa: fie mângâierea este precedată de necaz, fie necazul este precedat de mângâiere. Aceste schimburi dau naştere la nădejde şi smerenie. Numai necazurile sunt diferite, sunt şi lumeşti şi duhovniceşti, dar acest lucru este încă devreme să-l cunoşti.

Primeşte ceea ce-ţi trimite Dumnezeu, cu mulţumire şi cu seninătate; cu sentimentul mângâierii să nu te mândreşti, iar în necazuri să nu deznădăjduieşti. Pe lângă toată bunăvoinţa voastră de a face bine, trebuie să aşteptaţi şi ispite din partea puterii potrivnice, care urăşte acest lucru. Ştiţi acest lucru destul de bine şi ştiţi ce trebuie pentru respingerea şi înfrângerea ei: cunoaşterea propriei neputinţe, mustrarea de sine, smerenia şi strigarea către Dumnezeu.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 51-52)