„Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus” (Ioan 20, 24).

Nu întâmplător ucenicul nu era prezent. Mila dumnezeiască a poruncit ca un ucenic îndoielnic, prin pipăirea rănilor trupului Învățătorului său, să vindece în noi rănile necredinței. Necredința lui Toma este mai de folos pentru credința noastră, decât credința altor ucenici. Deoarece pipăirea prin care este adus la credință confirmă credința din sufletele noastre, dincolo de toate întrebările.

(Sfântul Grigore cel Mare, A patruzecea Evanghelie, Omilia 26, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)