Privind cu atenție fiecare mormânt, vei găsi ceva care să-ți atragă luarea-aminte. Zicerile dăltuite în marmură sau în piatră, extrasele din Sfânta Scriptură și multitudinea de simboluri înmănunchează o altfel de istorie a familiei Sturza de la Miclăușeni.

Pe lespedea sub care odihnește Zoi Balș, născută Sturza (1837-1866), sunt săpate în marmură următoarele inscripții:

„Sub această piatră zace Zoi Balș născută Sturza, fiica vornicului Alesandru Sturza și a Ecaterinei Sturza, soția domnului Dimitrie Balș, născută în XII Noemvrie MDCCCXXXVII, răposată în VII Decemvrie MDCCCLXVI”

„Plină de iubire, de credință și de virtute, modelul umilinței și a virtuții creștinești”

„Iar eu întru dreptate mă voiu arăta Feții Tale, sătura-mă-voiu când mi se va arăta Mărirea Ta”

„O plâng Dimitrie și Zoi Sturza, Elena și Georgie Suzu, Mateiu și Georgie Sturza, Rocsandra și Alesandru Balș”

„Sufletul meu în mînele Tale, Doamne!”

Pe mormântul lui Matei Alexandru Sturza (1839-1870) putem citi următoarele:

„Nu avem aici cetate stătătoare, ci ceia ce va să vie căutăm”

„Lupta cea bună m-am luptat curgerea am plinit, credința am păzit ...”

„Deschideți mie porțile dreptății intra’voi într’însele, mă voi mărturisi Domnului. Aceasta este poarta Domnului, drepții vor intra într’însa”.

La George Mihail Sutzo (Șuțu) 1816-1875, vom găsi mai multe inscripții, prima fiind în grecește:

„Fericiți de pe acum acei ce mor în Domnul, așa zice Duhul, căci se odihnesc de ostenelile lor și faptele lor îi vor urma”

Tot pe mormântul acestuia se află o stemă, sculptată în marmură, probabil stema familiei, care are reprezentată o mitră, doi vulturi cu o cruce în cioc, un cap de bour și o stea cu cinci colțuri.

„Sufletul meu în mînele Tale, Doamne! Primește pe roaba Ta întru bunătatea Ta!” – stă scris pe mormântul Elenei G. Sutzo (Șuțu) (1834 -1910).

„Viața mea este în Iisus Hristos”

Pe mormântul Ecaterinei Sturza (1811-1865) s-au săpat în piatră cuvinte ce arată caracterul acesteia: „Fiică supusă, soră iubitoare, soție credincioasă, maică duioasă, femeie virtuoasă, neabătută din calea adevărului și a datoriei, umilită înaintea Lui Dumnezeu”. Următorul aliniat exprimă trăirea sa pe pământ, adică modelul pe care și l-a ales și pe care l-a urmat: „Viața mea este în Iisus Hristos”.

Pe mormintele Elenei Sturza (născută Cantacuzino, răposată în 1867) și Ruxandrei Balș (născută Sturza, 1842-1878), citim următoarele:

„Multe sunt durerile drepților, zilele plângerei tale vor fi sfârșite, căci Însuși Domnul Nostru Iisus Hristos și Dumnezeu, Tatăl Nostru, Carele ne-au iubit pre noi, ne-au dat mângâerea vecinică și nădejdea bună prin har”.

Mormântul Mariei G. Sturza, născută Ghica, se află lângă cel al soțului ei, George. Ea s-a născut în 1851 și trece la cele veșnice în data de 30 iunie 1937.

Monumentul din cimiturul Sturzeștilor

Mormântul lui George A. Sturza, tatăl Ecaterinei (1841-1909) este un adevărat monument funerar, sculptat în marmură albă, în stil gotic. Monumentul este format din două părți, o parte pe verticală și una deasupra mormântului, pe orizontală. Pe fața de vest a monumentului se găsește o splendidă sculptură ce reprezintă o femeie care plânge, așezată în genunchi, cu mâinile împreunate, acoperită cu un veșmânt, aceasta reprezentând-o pe soția sa Maria. Alături se află următoarea inscripție: „Îl plâng soția sa Maria, Ecaterina, Șerban și Matei”.

La bază se află sculptată o ramură de finic și semnătura sculptorului, Celeste Fabio. În partea superioară, apar două blazoane ale familiei ce reprezintă un leu și un șarpe încolăcit pe o cruce, pe fundal fiind sculptate câte o ramură de măslin. În extremități sunt sculptați în relief doi dintre cei patru evangheliști, Matei (stânga) și Marcu (dreapta) și două turnulețe. Partea superioară se termină cu o cruce. Pe fața de est se află următoarea inscripție în latină: „Resurectio et vitae sum: Qui credit in Me etiamsi mortuus fuerit, vivet”, care se traduce: „Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi”.

Blazoane prezente pe pietrele funerare, reprezentate și pe fațadele castelului

Pe partea de vest găsim cele două blazoane identice și ceilalți doi evangheliști, Luca (stânga) și Ioan (dreapta). Pe lateralele acestui monument vertical se găsesc leul cu sabia și șarpele încolăcit pe cruce. Uimește leul sculptat în relief, aproape în mărime naturală, care ține pe spate o cruce cu un șarpe încolăcit, reprezentând, de fapt, blazonul familiei Sturza. Pe această lespede apar mai multe inscripții:

 „Nu avem aci cetate stătătoare, ci pre cea ce va să fie căutăm”

„Învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit la inimă și veți afla odihnă sufletelor voastre”

„Voi merge să gătesc vouă loc și iarăși voi veni și vă voi lua la Mine, ca unde sunt eu și voi să fiți”

„Iubit-ai pre Dumnezeu și poruncile Sale ai păzit, blând ai fost și smerit la inimă, odihna Ta e ușoară și deșteptarea Ta luminoasă”

Toate blazoane prezente pe pietrele funerare le regăsim reprezentate pe fațadele castelului, iar prezența călăreților în armuri de epocă se justifică prin aceea că George a fost un mare iubitor de cai și un renumit colecționar de armuri de epocă. Monumentul său funerar sugerează grandoarea și pietatea strămoșilor celui înmormântat aici.

Monahia Macrina, strămutată de la Cozancea la Miclăușeni

Mormântul Ecaterinei Ș. Cantacuzino, n. Sturza, călugărită Macrina, are o cruce de mozaic, fără lespede funerară, și este așezat lângă cel al soțului ei. Pe cruce se află o plăcuță de bronz inscripționată, iar pe soclul crucii, spre est, se află o placă de marmură inscripționată, ambele având același text: „Sub această cruce doarme somnul de veci Ecaterina Șerban Cantacuzino născută Sturza și călugărită la 10 septembrie, la 80 ani, de părintele călugăr Nicanor Racu, iar în anul 1970 a fost dusă la Miclăușeni tot de acest preot în cimitirul familiei sale, la Biserica din Miclăușeni”.

Reamintim că Ecaterina este donatoarea domeniului Miclăușeni. După desființarea mănăstirii de aici, în 1953, ea a fost luată de maici la Mănăstirea Cozancea-Botoșani, unde, fiind în vârstă de 80 ani și simțindu-și sfârșitul aproape, a cerut să fie călugărită, primind numele de Macrina. A murit în același an și a fost înmormântată la Cozancea, iar în 1970 părintele Nicanor i-a strămutat osemintele alături de soțul ei, în cimitirul familiei din Miclăușeni, unde sunt și astăzi.

Plăcile de marmură ale mormintelor sunt vechi de peste 100 ani și deja, la unele morminte, inscripțiile se descifrează foarte greu, existând riscul ca peste un timp să nu mai poată fi lizibile. Un alt mormânt este cel al lui Alecu Sturza, tatăl lui George, și se află în naosul bisericii.

(Mulțumim Părintelui arhimandrit Cleopa Nistor pentru permisiunea de a folosi informații din cartea sa, Miclăușeni: istorie, prezent și perspectivă, Editura Trinitas, Iași, 2007)