Unii monahi cer iertare, se spovedesc, dar înlăuntrul lor păstrează aversiune faţă de alţii. În felul acesta, Harul lui Dumnezeu nu Se pogoară. Am avut aici un vecin, un meşter care făcea diferite munci pentru care era plătit. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar a început să se ia la harţă şi să se înjure cu toţi. Ce să fac, îmi ziceam, cum să-l ajut?

Într-o zi, m-am dus la el acasă. Când m-a văzut, s-a pierdut cu totul, s-a îngălbenit. Credea că am venit să-l cert. Eu am început să-i vorbesc de copacii lui, să laud roadele lor, am discutat despre ospitalitate… Asta a fost tot. Inima i s-a încălzit. De atunci, este nelipsit la noi şi e plin de râvnă la toate treburile. În astfel de cazuri, e nevoie ca omul să fie luat cu binişorul.

(Părintele Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 33-34)