Dacă cineva ar trăi în casa unui stăpân bun şi milostiv şi ar primi de la el mâncare, băutură, îmbrăcăminte, protecţie şi celelalte binefaceri, dar, în loc a-i aduce binefăcătorului lui mulţumirea cuvenită, s-ar purta cu grosolănie, i-ar aduce necinstire şi supărare, l-ar ponegri şi l-ar defăima, acest om vrednic ar fi de compătimire şi toţi ar fi indignaţi de un asemenea nebun. Şi, într-adevăr, cum să nu atragă un asemenea om indignarea şi ponegrirea celorlalți. Nerecunoştinţa este un mare rău, este nebunie şi orbire, care vădeşte ticăloşia omului. De această patimă sunt cuprinşi copiii care nu-i cinstesc pe părinţii lor, oamenii care îi ponegresc şi îi vorbesc de rău pe preoţii lor, elevii care îl supără pe învăţătorul lor, supuşii care nu arată cinste şi dragoste stăpânilor lor ce poartă grijă de folosul obştesc, nevoiaşii care nu-i iubesc pe cei ce sunt milostivi şi nu-şi amintesc facerile lor de bine, şi alţii asemenea. O astfel de nerecunoştinţă sau chiar una cu mult mai amară îi arată lui Dumnezeu creştinii care săvârşesc nelegiuiri.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 41)