„Nevoiţi-vă împreună într-un suflet, pentru credinţa Evangheliei" (Filip. 1:27).

Atunci când unul dintre fraţii tăi se nevoieşte pentru credinţa Evangheliei, fie înlăuntrul său, fie în afara sa, fie că se luptă cu propriile sale patimi, cu demonii sau cu ateii, cu ereticii sau cu cei slabi în credinţă, tu nu trebuie să rămâi nepăsător, ci să dai fuga spre a-l ajuta.

Lângă tine se află celelalte mii şi milioane de ortodocşi. Fiecare împarte lupta cu celălalt şi nimeni nu trebuie să rămână în afara luptei. Apostolul credinţei porunceşte ca aceasta să se facă împreună şi nu individual: „Nevoiţi-vă împreună într-un suflet" - voi toţi.

În vremurile de odinioară, când grupuri de mucenici creştini pătimeau pentru credinţa lor în Evanghelie, toţi ceilalţi creştini dădeau fuga să-i ajute. Unii îi vizitau în temniţe, alţii le trimiteau daruri, alţii aveau grijă de copiii sau de părinţii lor vârstnici, alţii se rugau lui Dumnezeu pentru ei.

Şi tu trebuie să procedezi la fel. Când vreunul dintre fraţii tăi se nevoieşte pentru credinţa Evangheliei, sfânta credinţă ortodoxă, aleargă să-l ajuţi spre a-i uşura sarcina. Ajută-l cu mâna ta, cu buzele, cu o rugăciune sau măcar cu o bună intenţie dinaintea lui Dumnezeu. Şi fie ca toţi să procedeze la fel. Căci nevoinţa sa este nevoinţa ta, iar biruinţa sa va fi propria ta biruinţă.

Nevoinţa pentru credinţă înseamnă nevoinţa pentru suflet; nevoinţa pentru suflet este nevoinţa pentru adevărata viaţă; nevoinţa pentru adevărata viaţă este nevoinţa pentru ceva măreţ şi cu mult superior întregii lumi şi a tot ceea ce se află în lume. (Sf. Nicolae Velimirovici)

(Sf. Nicolae Velimirovici și Sf. Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 23-25)