Oamenii îl pot cunoaşte pe Dumnezeu doar în măsura în care ei se desăvârşesc aici, pe pământ, dar în mod principal, în viaţa viitoare. În cer duhurile netrupeşti se desăvârşesc mereu, cele de jos le imită pe cele de sus. Serafimii care stau pe ultima treaptă, nici ei nu Îl văd pe Dumnezeu aşa cum este El, cu toate că fiecare clipă cu o imensă repeziciune le aduce desăvârşirea — ei Îl imită pe Dumnezeu, pe cât le este cu putinţă. Heruvimii îi imită pe Serafimi, şi aşa mai departe şi, în sfârşit, omul îi imită pe îngeri. Astfel, imitându-se unul pe altul, toţi năzuiesc la desăvârşire, cunoscând pe Dumnezeu, dar niciodată nu vor putea ajunge la stadiul de a-L cunoaşte în chip desăvârşit, deoarece Domnul Dumnezeu este o Fiinţă fără de sfârşit, iar toate celelalte fiinţe zidite fiind de Dumnezeu sunt mărginite. A existat o singură încercare nu numai de a se compara cu Dumnezeu, dar chiar de a se urca mai sus decât Dânsul şi totul s-a terminat prin aceea că acel serafim a coborât mai jos decât toţi şi a dobândit toate calităţile negative pentru mândria şi îndrăzneala sa. Şi iată, cu cât trăieşti mai mult aici, cu atât te încredinţezi mai mult că Domnul se uită doar la cel blând şi smerit. Şi de aceea urăşte mândria pentru că este o caracteristică satanică.

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 145)