„Căci cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte împunsături şi ca nişte cuie încinse" (Eccl. 12, 11), zice Scriptura. Socotesc că acestea sunt demne de încredere, deşi moderate în cuvânt, pentru obsesia celor ce au concubine. Să taie, aşadar, cuvântul nechezatul prin folosirea frâului şi să strunească pornirea necuvântătoare a revărsării afemeiate a celor nestăpâniţi! Frica şi tremurul sunt puse înainte şi focul se trage înapoi. Nimeni să nu dispreţuiască! Căci, dacă se găseşte vreunul ca o fiară, va fi domesticit de foc. De este cineva şerpesc în privinţa liberei voinţe, tartarul îi este gătit. De are inimă sodomită, foc din cer va ploua. Căci toate cerurile simt îndesate cu foc. Nimeni să nu fie neascultător faţă de glasul celui ce vorbeşte, ci să ia seama cu teamă la sensul cuvintelor şi să aibă judecata lui Dumnezeu în faţa ochilor! Pentru că „fără de milă este judecata pentru cel ce n-a făcut milă" (Iac. 2, 13).

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii inedite, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 24)